ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 357/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

21 mai 2009 sub nr. 1447/289/2009 pe

rolul Judecătoriei Reghin, reclamanta ROMSILVA - Direcția Silvică Mureș a

solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Reghin, prin primar, și Consiliul

Local al municipiului Reghin, să se constate și să se recunoască dreptul de

proprietate publică al Statului Român și dreptul de administrare al reclamantei

pentru imobilul înscris în C.F. S., nr. cadastral X, teren cu vegetație

forestieră și pășune în suprafață totală de 374.262 m.p.; să se constate

nulitatea absolută a tuturor actelor administrative emise de autoritățile

publice ale municipiului Reghin în legătură cu acest teren; să se anuleze

înscrierile din C.F. efectuate în baza H.G. nr. 1428 din 17 noiembrie 2005,

precum și dreptul de concesiune înscris ulterior în C.F.; să se dispună

înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român

asupra acestui teren, precum și dreptul de administrare al R.N.P. ROMSILVA -

Direcția Silvică Mureș.

La data de 01 octombrie 2009, reclamanta

și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând anularea H.C.L. nr.

68 din 25 mai 2006, nr. 84 din 26 iunie 2007, nr. 88 din 29 iunie 2006 și nr.

58 din 26 aprilie 2007 invocându-se excepția nelegalității celor patru hotărâri

ale Consiliului Local Reghin, prin care s-a concesionat o parte din terenul ce face

obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin sentința nr. 1495 din 21

octombrie 2009\ Judecătoria Reghin,

constatând

că obiectul litigiului are o valoare de peste 500.000 RON, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Prin sentința nr. 3746 din 11

decembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 17281102/2010, Tribunalul Mureș, secția civilă

a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță

a reținut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate dedus judecății,

în condițiile în care H.G. nr. 1428 din 17 noiembrie 2005, prin care imobilul în

litigiu a fost transferat în domeniul public al unității administrativ-teritoriale

a municipiului Reghin, își producea în continuare efectele. Cum acțiunea în revendicare

presupune existența unor titluri de proprietate, exhibate cu privire la un bun,

iar în cauză doar pârâtul Municipiul Reghin prezintă un astfel de titlu, tribunalul

a constatat că acțiunea promovată de reclamantă, prin prisma dispozițiilor art.

480 din vechiul C. civ., este nefondată.

Prin decizia nr. 12/A din 28 mai 2013,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

I

civilă

a respins, ca nefondat, apelul

reclamantei împotriva sentinței mai sus menționate.

Referitor la excepțiile de nelegalitate

ale hotărârilor Consiliului Local Reghin invocate în cauză, instanța de apel a constatat

că Tribunalul Mureș a dispus suspendarea judecării acțiunii în revendicare, așa

cum a fost ea calificată, până la soluționarea, de către instanța de contencios

administrativ, a excepției legalității titlului de proprietate invocat de către

pârâți. După ce prin hotărâre definitivă și irevocabilă s-a respins excepția de

nelegalitate a H.G. nr. 1428/2005, Tribunalul Mureș, tară a mai solicita din nou

instanței de contencios administrativ să verifice legalitatea celor patru hotărâri

ale consiliului local, a trecut la soluționarea cauzei, respingând acțiunea.

În chiar considerentele hotărârii Tribunalului

Mureș se arată că această nouă verificare a legalității hotărârilor emise de Consiliul

Local al municipiului Reghin nu se mai impune, pe de o parte, pentru că reclamanta

nu invocă nelegalități în sine a acestor hotărâri ale consiliului local, iar, pe

de altă parte, odată respinsă excepția de nelegalitate a H.G. în baza căreia s-a

constituit dreptul de proprietate al pârâților, o nouă verificare efectuată de instanța

de contencios administrativ numai este necesară.

Instanța de apel a apreciat că aceste concluzii

sunt corecte. Reclamanta a contestat titlul pe care pârâții l-au invocat, însă,

printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, respectiv, sentința nr. 139 din 03

iunie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, excepția de nelegalitate invocată de reclamantă

a fost respinsă. Prin această hotărâre judecătorească, Curtea de Apel Târgu-Mureș

a constatat că în transferul imobilului din domeniul public al statului și administrarea

Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al municipiului Reghin și administrarea

Consiliului Local al municipiului Reghin au fost respectate prevederile art. 9

alin. (1) precum și cele ale art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998.

Respingându-se această excepție, celelalte,

care au un caracter subsecvent, nu se mai impuneau a fi analizate de către instanța

de judecată, în condițiile în care reclamanta cerea anularea celor patru hotărâri

ale Consiliului Local al municipiului Reghin doar pe considerentul că transferul

dreptului de proprietate, respectiv, de administrare nu s-a făcut legal și, deci,

pârâtul de rândul doi, în calitate de administrator, nu putea dispune asupra acestui

imobil.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 544/2004,

instanța de contencios administrativ era chemată să analizeze excepțiile de nelegalitate

a unor acte administrative doar în condițiile în care se invocă neconcordanța acestor

acte cu dispozițiile legale. Or, în speță, reclamanta nu a invocat acest lucru,

ci doar a cerut anularea actelor subsecvente H.G. nr. 1428/2005.

Pe de altă parte, Tribunalul Mureș, secția

civilă nu a procedat la analizarea unor excepții de nelegalitate pentru că, de fapt,

nici nu s-au invocat nelegalități în sine a acestor hotărâri emise de Consiliul

Local al municipiului Reghin.

În considerentele sentinței nr. 986

din 30 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ

și fiscal, se reține că reclamanta a cerut să se constate nelegalitatea hotărârilor

emise de Consiliul Local al municipiului Reghin ca urmare a raportului de dependență

față de actul de transmitere a proprietății din domeniul public al statului în domeniul

public al municipiului Reghin.

Pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut

că, deși reclamanta susține că are un drept de administrare asupra imobilului aflat

în litigiu, pârâții au depus la dosar H.G. nr. 1428/2005, prin care imobilul a fost

transmis în domeniul public al municipiului Reghin și în administrarea Consiliului

Local al municipiului Reghin.

Așadar, pârâții nu doar că au făcut dovada

că au un drept de proprietate asupra acestui imobil, dar și a unui drept de administrare.

Simpla enunțare a unor dispoziții legale referitoare la administrarea terenului

cu vegetație forestieră de către reclamantă nu este în măsură să combată titlul

pe care pârâții l-au invocat. Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, C.

silvic, stabilește că, într-adevăr, reclamanta administrează fondul forestier, însă,

potrivit dispozițiilor art. 12 din același cod, în cazul fondurilor forestiere aflate

în proprietatea unităților administrativ-teritoriale, acestea sunt administrate

prin ocoale silvice private ce funcționează ca regii autonome de interes local.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ. reclamanta R.N.P.

Romsilva-Direcția Silvică Mureș,

formulând

următoarele critici:

I.

În mod greșit instanța de apel a reținut

că soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1428 din 17 noiembrie 2005

a făcut inutilă analiza excepției de nelegalitate a celor patru hotărâri subsecvente,

întrucât între toate aceste hotărâri de guvern există o strânsă legătură, cu înrâurire

asupra obiectului prezentei cauze, iar nepronunțarea asupra acestor chestiuni echivalează

cu o nepronunțare asupra tuturor petitelor cu care instanța de judecată a fost investită.

II.

Instanța de apel nu a analizat criticile

deduse judecății prin intermediul căii de atac și a reținut, în mod greșit, că nu

s-ar fi invocat încălcări ale dispozițiilor legale, în condițiile în care reclamanta

a invocat dispoziții de regim silvic și ale C. silvic în vigoare la emiterea hotărârilor

rămase nesoluționate.

III. H.G. nr. 1428/2005 este nelegală,

întrucât, pe de o parte, nu a urmat procedura legală prealabilă de revocare a dreptului

de administrare a reclamantei și de scoatere a bunului respectiv din amenajamentele

silvice, iar pe de altă parte, pentru că nu a fost contrasemnată de Ministrul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale.

Pe de altă parte, deși în art. 2 al hotărârii

se prevede că predarea-primirea imobilului se face pe bază de protocol încheiat

între părțile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare

a acestei hotărâri, acest protocol s-a încheiat în lipsa reprezentanților legali

ai administratorului fondului forestier.

Chiar dacă instanțele anterioare recunosc

dreptul de proprietate al municipiului Reghin și dreptul de administrare al consiliului

local Reghin asupra imobilelor transferate din domeniul public al statului în domeniul

public al municipiului Reghin, nu se poate recunoaște acestora dreptul la concesionare,

câtă vreme consiliul local nu poate deroga, prin hotărârile sale, de la normele

speciale ale codului silvic, aplicabile terenului în litigiu.

Recursul urmează a fi anulat, ca netimbrat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea

nr. 146/1997 modificată, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în această lege, iar conform

art. 20, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației

de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea cererii, împiedicând

discutarea oricăror alte chestiuni privind cauza, în temeiul art. 137 și 316 C.

proc. civ.

În condițiile art. 20 alin. (2) din Legea

nr. 146/1997, instanțele judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate

sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen

de judecată.

Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează

cu anularea acțiunii sau a cererii, conform dispozițiilor art 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/197, dispoziții incidente și în cazul neaplicării timbrului judiciar.

Pentru termenul de judecată din 4 februarie

2014, recurentei i s-a pus în vedere prin citație să timbreze cererea de recurs

cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19836 RON și timbru judiciar în cuantum

de 5 RON.

Cum în cauză recurenta-reclamantă nu s-a

conformat îndeplinirii obligației legale de plată a taxei judiciare de timbru și

a timbrului judiciar prevăzut de actul normativ anterior menționat, așa cum dealtfel

i s-a pus în vedere și prin citația emisă pentru termenul de judecată acordat în

vederea soluționării recursului, acesta urmează a fi anulat ca netimbrat, fără a

mai fi analizate aspectele de nelegalitate invocate în calea de atac formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat

de reclamanta R.N.P. Romsilva împotriva deciziei nr. 12/A din 28 mai 2013 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

04 februarie 2014.