ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 779/2003

S-a luat

în examinare cererea de revizuire formulată de Guvernul României împotriva

deciziei nr.290 din 30 ianuarie 2002 a  Curții Supreme de Justiție –

Secția contencios administrativ.

La

apelul nominal  s-a prezentat intimatul C.A.N. asistat de avocatul T.V. lipsind

revizuientul Guvernul României.

Procedura

completă.

Avocatul

T.V. a pus concluzii de  respingere a cererii de revizuire, cu referire la

motivele cuprinse în întâmpinarea depusă la dosar și a solicitat

obligarea revizuientului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând

onorariu de avocat.

C

U R T E A

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Guvernul

României, prin cererea înregistrată la 19 februarie 2002 a solicitat

revizuirea deciziei nr.290 din 30 ianuarie 2002 pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție – Secția contencios administrativ în dosarul

nr.2247/2001.

În

motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art.322 alin.1 pct.1

din Codul de procedură civilă, revizuientul susține că

actul administrativ în discuție a fost emis de altă persoană de

drept public decât Guvernul României și anume de Secretariatul General al

Guvernului, la care reclamantul era angajat în calitate de funcționar

public, astfel că acea cauză s-a soluționat greșit în

contradictoriu cu Guvernul României, iar nu cu Secretariatul General.

Mai

susține că dispozitivul deciziei conține dispoziții

contradictorii ce nu pot fi aduse la îndeplinire și anume se anulează

ordinul emis de ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al

Guvernului, dar Guvernul României este obligat de a reîncadra o persoană

cu care nu a avut niciodată încheiat un act juridic de această

natură.

Cererea

de revizuire este nefondată.

Conform

prevederilor art.322 pct.1 din Codul de procedură civilă (text

invocat de revizuientă), revizuirea hotărârii dată de

instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă

dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot

aduce la îndeplinire.

Prin

decizia nr.290 din 30 ianuarie 2002  (atacată cu prezenta cerere de

revizuire) a fost admis recursul declarat de reclamantul C.A.N. împotriva

sentinței civile nr.467 din 11 aprilie 2001 pronunțată de Curtea

de Apel București – Secția contencios administrativ, a fost

modificată sentința atacată în sensul că s-a admis

acțiunea, a fost anulat ordinul nr.38/3 din  12 ianuarie 2001 emis de

secretarul general al Guvernului, s-a dispus reîncadrarea reclamantului în

aparatul de lucru al Guvernului într-un post echivalent funcției publice

deținute la data eliberării din funcție, cu respectarea

categoriei, clasei și gradului  avute și a fost obligat pârâtul

Guvernul României să plătească reclamantului salariul cuvenit de

la data eliberării din funcție și până la reintegrare,

precum și suma de 8.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Revizuientul

susține că nu avea calitate procesuală în cauză, ci

Secretariatul General al Guvernului, emitentul actului administrativ în

discuție.

Dar,

conform prevederilor art.2 din Hotărârea Guvernului nr.78/2000 (în vigoare

la data emiterii ordinului contestat) „În vederea exercitării

atribuțiilor care revin Guvernului, în aparatul de lucru al acestuia

funcționează aparatul de lucru al primului-ministru, Secretariatul

General al Guvernului, departamente și alte asemenea entități cu

atribuții specifice”.

Chiar

dacă Secretariatul General al Guvernului are personalitate juridică,

conform art.4 alin.1 din hotărârea menționată și

reprezintă  Guvernul în fața instanțelor

judecătorești, conform alin.3 al aceluiași articol, trebuie

reținut că acesta face parte din aparatul de lucru al Guvernului,

îndeplinind unele atribuții ale acestuia.

Faptul

că Secretariatul General funcționează  și în prezent ca

structură a  Guvernului rezultă și din art.1 al Ordonanței

de urgență a  Guvernului nr.292/2000, ca și din art.1 alin.1 din

Hotărârea Guvernului nr.90/2001.

Deci,

Secretariatul General este parte a structurii Guvernului, îndeplinind

atribuțiile pe care i le stabilește acesta și în considerarea

organului din care face parte.

Ca

atare, Curtea consideră că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art.322 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă,

în  sensul că nu sunt dispoziții potrivnice în dispozitivul deciziei

contestate care să nu poată fi aduse la îndeplinire, mai ales că

secretarul general al Guvernului are și calitatea de ordonator principal

de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului și în această

calitate poate să aducă la îndeplinire dispozițiile deciziei.

Astfel

fiind, cererea de revizuire va fi respinsă ca  nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

cererea de revizuire formulată de Guvernul României împotriva   deciziei

nr.290  din 30 ianuarie 2002 a  Curții Supreme de Justiție –

Secția contencios administrativ.

Obligă

revizuientul la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul C.A.N.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  26 februarie 2003.