ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4830/2003

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

B.A. a formulat plângere împotriva Hotărârii nr.

267/11 noiembrie 1999 emisă de Consiliul local al municipiului Pitești –

Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 prin care i s-a respins cererea de

reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafață de 300 mp teren

intravilan situat în Pitești, teren rămas liber din suprafața totală de 420 mp

preluată de stat urmare dărâmării construcției ce a aparținut reclamantului și

a fost amplasată pe respectivul teren.

În motivarea cererii de chemare în judecată B.A.

a susținut că respectivul teren era liber de construcții iar susținerea

contrară a pârâtului potrivit căreia terenul ar fi fost ocupat de construcția

blocului A 1 – zona de siguranță a acestuia, alee betonată, conductă de

alimentare cu apă, canalizare, cabluri electrice, platformă betonată pe care

erau construite garaje la distanță de 7,6 m de bloc nu corespunde realității,

în fapt pe terenul respectiv fiind amplasate doar câteva garaje metalice de

către persoane particulare, construcții improvizate care se puteau ridica.

Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.

9015/06 septembrie 2000 a respins acțiunea cu motivarea că terenul în litigiu

amplasat în cartierul R. al municipiului Pitești, în suprafață de 314,96 mp era

ocupat pe o suprafață de 89,25 mp de garaje, iar pe o suprafață de 227,21 mp de

o alee betonată așa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză. De

asemenea, potrivit adresei nr. 930/19 noiembrie 1999 emisă de Primăria Pitești

prin care i s-a făcut cunoscut reclamantului refuzul de a i se reconstitui

dreptul de proprietate pentru terenul în discuție, rezultă că acesta era ocupat

de construcția blocului A 1, exista zona de siguranță a acestuia, alee

betonată, conductă de alimentare cu apă, canalizare, cabluri electrice,

platformă betonată și garaje.

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin decizia

nr. 1087/5 iunie 2001 a respins ca nefundat recursul declarat de B.A. împotriva

sentinței judecătoriei însușindu-și motivarea instanței de fond iar din raportul

de expertiză efectuat în apel a reținut și că în lungul aleii betonate

amplasată pe terenul în litigiu a fost executată o rețea aeriană pentru

iluminat pe stâlpi de beton armat care servește la iluminarea acesteia și a

spațiului verde din spatele blocului, iar pe aleea betonată există rețele

subterane de apă și canalizare care deservesc blocul A 1 și prin urmare nu erau

întrunite cerințele art. 35 din Legea nr. 18/1991.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin

decizia nr. 2645/R/12 octombrie 2001 a admis recursul declarat de B.A.

împotriva deciziei nr. 1087/5 iunie 2001 a Tribunalului Argeș, secția civilă,

pe care a modificat-o în sensul că a admis apelul reclamantului și a schimbat

sentința civilă nr. 9015/06 septembrie 2000 a Judecătoriei Pitești în sensul că

a admis acțiunea și a obligat Consiliul local al municipiului Pitești să

propună reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamantul B.A. pentru

un teren de 314,96 mp situat în Pitești, identificat prin schița la raportul de

expertiză E.A.

Instanța a reținut că deși pe terenul în

discuție exista o alee betonată și garaje particulare acesta nu era afectat de

o parcare publică iar construcția garajelor era privată, astfel că nu putea fi

considerată o investiție sau un detaliu de sistematizare pentru care s-a făcut

exproprierea respectivului teren.

Mai mult din schițele anexate celor două

rapoarte de expertiză rezultă că blocul A 1 avea intrările situate în str. R.,

circulația derulându-se pe trotuarul străzii și nu pe aleea betonată, iar

iluminatul public nu afecta terenul în discuție.

Pe de altă parte existența rețelei subterane de

canalizare și a conductei de alimentare cu apă a blocului A 1 nu constituia un

impediment de neînlăturat pentru restituirea terenului deoarece blocul era compus

din apartamente proprietate privată și prin  urmare și conductele și

canalizarea erau de interes privat. De asemenea, reclamantul înțelegea să preia

terenul afectat de aceste lucrări. Tot astfel nici prezența garajelor pe teren

nu constituia un impediment pentru restituirea lui deoarece amplasarea lor a

fost aprobată provizoriu și puteau fi ridicate sau proprietarul terenului putea

închiria celor interesați parcela respectivă.

În contra acestei decizii, în temeiul art. 330

pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe motiv că a fost

pronunțată cu încălcarea esențială a legii și totodată era vădit netemeinică.

S-a învederat că terenul în discuție, în

suprafață de 300 mp, a fost destinat și folosit efectiv în scopul unei părți

specifice din investiția generală – construcții de locuințe și sistematizarea

zonei – pentru care a fost expropriat respectiv construcția blocului A 1 și

utilitățile necesare acestuia, așa cum rezultă din anexa 4 la Hotărârea nr.

267/1999 a Consiliului local al municipiului Pitești și prin urmare era afectat

în totalitate de investiții.

S-a mai relevat că fundamentarea soluției pe

expertiza tehnică efectuată la instanța de fond dar cu nesocotirea prevederilor

legale vizând citarea părților atunci când se efectuează o lucrare la fața

locului era nelegală. Prin urmare se impunea fie adoptarea concluziilor

expertizei executate în apel fie ordonarea unei noi expertize.

Mai mult, terenul în discuție face parte din

domeniul public de interes local conform Hotărârii nr. 124/17 septembrie 1998

și nr. 194/02 septembrie 1999 a Consiliului local al municipiului Pitești și

prin urmare nu putea fi restituit în proprietate privată conform Constituției,

a art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, art. 82 alin. (1) din Legea nr.

69/1991 și art. 11 din Legea nr. 213/1998, proprietatea publică fiind

inalienabilă, imprescriptibilă și insesizabilă.

Recursul este fondat.

Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat

în apel terenul pentru care reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de

proprietate era în suprafață de 228,06 mp situat în Pitești, cartierul R. și

figura în planul de sistematizare al cartierului ca zonă aferentă blocului A 1

pe teren existând rețele de apă și de canalizare, o alee betonată ce nu putea

fi închisă dacă s-ar lua în considerare numai necesitatea unor intervenții în

caz de incendiu, o rețea aeriană pentru iluminat, pe stâlpi de beton armat care

chiar dacă ocupă numai parțial terenul în discuție, accesul pe aleea betonată

apărea necesar  și numai pentru lucrări de reparații și intervenție.

Reclamantul nu a contestat constatările

expertului pe acest aspect manifestându-și doar nemulțumirea pentru că expertul

nu a întocmit și o schiță în care să poziționeze aleea betonată de pe teren,

fiind chiar de acord cu concluziile expertizei din moment ce a invocat-o ca

probă pentru admiterea acțiunii.

Or, expertiza menționată a concluzionat că în

planul de sistematizare a cartierului terenul în discuție este prevăzut ca zonă

aferentă blocului, că toată zona de nord era ocupată de garaje proprietate

personală la care accesul era asigurat numai de aleea betonată ce trecea și pe

respectivul teren și că pentru aceste considerente cât și pentru cele deja

enunțate în cuprinsul raportului, terenul pe care era amplasată aleea betonată

ca și cel ce constituie trotuarul blocului nu putea fi restituit.

Mai mult, din adresa nr. 941/18 ianuarie 2001

emisă de E. S.A. rezulta că pe terenul în litigiu exista o rețea de iluminat

public stradal amplasată pe trotuarul din spatele blocului A 1 la o distanță de

cca 10 m  de gardul ce delimita incinta  C.A., iar primul stâlp era montat pe

trotuar la o distanță de cca 13 m de colțul blocului. Or, conform O.U.G. nr. 63/1998,

suprafața de teren având dimensiunile fundației stâlpilor constituie

proprietate publică și prin urmare nu putea fi transferată în proprietatea

privată a reclamantului.

Față de aceste precizări susținerea instanței de

recurs potrivit căreia iluminatul public nu afecta terenul în litigiu este

greșită și contrară probelor administrate în cauză.

De asemenea existența rețelei subterane de

canalizare și a conductei de alimentare cu apă a blocului A 1 pe terenul

solicitat constituia un impediment pentru restituirea lui în proprietate

privată întrucât exploatarea lor de către serviciile publice ce le dețineau în

patrimoniu impunea liberul acces pe teren și în nici un caz împrejurarea că

apartamentele blocului respectiv constituiau proprietate privată nu imprima și

menționatelor conducte același caracter cum greșit a reținut instanța de

recurs.

Astfel fiind, recursul în anulare se vădește a

fi fondat și urmează a fi admis cu consecința casării deciziei atacate și a

respingerii recursului declarat de  B.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva

deciziei 2645/R/12 octombrie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe

care o casează și respinge recursul declarat de B.A.împotriva deciziei nr. 1087

din 5 iunie 2001 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  19 noiembrie 2003.