ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4830/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.A. a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 267/11 noiembrie 1999 emisă de Consiliul local al municipiului Pitești – Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 prin care i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafață de 300 mp teren intravilan situat în Pitești, teren rămas liber din suprafața totală de 420 mp preluată de stat urmare dărâmării construcției ce a aparținut reclamantului și a fost amplasată pe respectivul teren. În motivarea cererii de chemare în judecată B.A.

a susținut că respectivul teren era liber de construcții iar susținerea contrară a pârâtului potrivit căreia terenul ar fi fost ocupat de construcția blocului A 1 – zona de siguranță a acestuia, alee betonată, conductă de alimentare cu apă, canalizare, cabluri electrice, platformă betonată pe care erau construite garaje la distanță de 7,6 m de bloc nu corespunde realității, în fapt pe terenul respectiv fiind amplasate doar câteva garaje metalice de către persoane particulare, construcții improvizate care se puteau ridica. Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 9015/06 septembrie 2000 a respins acțiunea cu motivarea că terenul în litigiu amplasat în cartierul R. al municipiului Pitești, în suprafață de 314,96 mp era ocupat pe o suprafață de 89,25 mp de garaje, iar pe o suprafață de 227,21 mp de o alee betonată așa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză.

De asemenea, potrivit adresei nr. 930/19 noiembrie 1999 emisă de Primăria Pitești prin care i s-a făcut cunoscut reclamantului refuzul de a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru terenul în discuție, rezultă că acesta era ocupat de construcția blocului A 1, exista zona de siguranță a acestuia, alee betonată, conductă de alimentare cu apă, canalizare, cabluri electrice, platformă betonată și garaje. Tribunalul Argeș, secția civilă, prin decizia nr. 1087/5 iunie 2001 a respins ca nefundat recursul declarat de B.A.

împotriva sentinței judecătoriei însușindu-și motivarea instanței de fond iar din raportul de expertiză efectuat în apel a reținut și că în lungul aleii betonate amplasată pe terenul în litigiu a fost executată o rețea aeriană pentru iluminat pe stâlpi de beton armat care servește la iluminarea acesteia și a spațiului verde din spatele blocului, iar pe aleea betonată există rețele subterane de apă și canalizare care deservesc blocul A 1 și prin urmare nu erau întrunite cerințele art. 35 din Legea nr. 18/1991. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 2645/R/12 octombrie 2001 a admis recursul declarat de B.A.

împotriva deciziei nr. 1087/5 iunie 2001 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care a modificat-o în sensul că a admis apelul reclamantului și a schimbat sentința civilă nr. 9015/06 septembrie 2000 a Judecătoriei Pitești în sensul că a admis acțiunea și a obligat Consiliul local al municipiului Pitești să propună reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamantul B.A. pentru un teren de 314,96 mp situat în Pitești, identificat prin schița la raportul de expertiză E.A. Instanța a reținut că deși pe terenul în discuție exista o alee betonată și garaje particulare acesta nu era afectat de o parcare publică iar construcția garajelor era privată, astfel că nu putea fi considerată o investiție sau un detaliu de sistematizare pentru care s-a făcut exproprierea respectivului teren.

Mai mult din schițele anexate celor două rapoarte de expertiză rezultă că blocul A 1 avea intrările situate în str. R., circulația derulându-se pe trotuarul străzii și nu pe aleea betonată, iar iluminatul public nu afecta terenul în discuție. Pe de altă parte existența rețelei subterane de canalizare și a conductei de alimentare cu apă a blocului A 1 nu constituia un impediment de neînlăturat pentru restituirea terenului deoarece blocul era compus din apartamente proprietate privată și prin urmare și conductele și canalizarea erau de interes privat. De asemenea, reclamantul înțelegea să preia terenul afectat de aceste lucrări. Tot astfel nici prezența garajelor pe teren nu constituia un impediment pentru restituirea lui deoarece amplasarea lor a fost aprobată provizoriu și puteau fi ridicate sau proprietarul terenului putea închiria celor interesați parcela respectivă.

În contra acestei decizii, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe motiv că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii și totodată era vădit netemeinică. S-a învederat că terenul în discuție, în suprafață de 300 mp, a fost destinat și folosit efectiv în scopul unei părți specifice din investiția generală – construcții de locuințe și sistematizarea zonei – pentru care a fost expropriat respectiv construcția blocului A 1 și utilitățile necesare acestuia, așa cum rezultă din anexa 4 la Hotărârea nr. 267/1999 a Consiliului local al municipiului Pitești și prin urmare era afectat în totalitate de investiții.

S-a mai relevat că fundamentarea soluției pe expertiza tehnică efectuată la instanța de fond dar cu nesocotirea prevederilor legale vizând citarea părților atunci când se efectuează o lucrare la fața locului era nelegală. Prin urmare se impunea fie adoptarea concluziilor expertizei executate în apel fie ordonarea unei noi expertize. Mai mult, terenul în discuție face parte din domeniul public de interes local conform Hotărârii nr. 124/17 septembrie 1998 și nr. 194/02 septembrie 1999 a Consiliului local al municipiului Pitești și prin urmare nu putea fi restituit în proprietate privată conform Constituției, a art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, art. 82 alin. (1) din Legea nr. 69/1991 și art. 11 din Legea nr. 213/1998, proprietatea publică fiind inalienabilă, imprescriptibilă și insesizabilă.

Recursul este fondat. Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în apel terenul pentru care reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate era în suprafață de 228,06 mp situat în Pitești, cartierul R. și figura în planul de sistematizare al cartierului ca zonă aferentă blocului A 1 pe teren existând rețele de apă și de canalizare, o alee betonată ce nu putea fi închisă dacă s-ar lua în considerare numai necesitatea unor intervenții în caz de incendiu, o rețea aeriană pentru iluminat, pe stâlpi de beton armat care chiar dacă ocupă numai parțial terenul în discuție, accesul pe aleea betonată apărea necesar și numai pentru lucrări de reparații și intervenție.

Reclamantul nu a contestat constatările expertului pe acest aspect manifestându-și doar nemulțumirea pentru că expertul nu a întocmit și o schiță în care să poziționeze aleea betonată de pe teren, fiind chiar de acord cu concluziile expertizei din moment ce a invocat-o ca probă pentru admiterea acțiunii. Or, expertiza menționată a concluzionat că în planul de sistematizare a cartierului terenul în discuție este prevăzut ca zonă aferentă blocului, că toată zona de nord era ocupată de garaje proprietate personală la care accesul era asigurat numai de aleea betonată ce trecea și pe respectivul teren și că pentru aceste considerente cât și pentru cele deja enunțate în cuprinsul raportului, terenul pe care era amplasată aleea betonată ca și cel ce constituie trotuarul blocului nu putea fi restituit.

Mai mult, din adresa nr. 941/18 ianuarie 2001 emisă de E. S.A. rezulta că pe terenul în litigiu exista o rețea de iluminat public stradal amplasată pe trotuarul din spatele blocului A 1 la o distanță de cca 10 m de gardul ce delimita incinta C.A., iar primul stâlp era montat pe trotuar la o distanță de cca 13 m de colțul blocului. Or, conform O.U.G. nr. 63/1998, suprafața de teren având dimensiunile fundației stâlpilor constituie proprietate publică și prin urmare nu putea fi transferată în proprietatea privată a reclamantului. Față de aceste precizări susținerea instanței de recurs potrivit căreia iluminatul public nu afecta terenul în litigiu este greșită și contrară probelor administrate în cauză.

De asemenea existența rețelei subterane de canalizare și a conductei de alimentare cu apă a blocului A 1 pe terenul solicitat constituia un impediment pentru restituirea lui în proprietate privată întrucât exploatarea lor de către serviciile publice ce le dețineau în patrimoniu impunea liberul acces pe teren și în nici un caz împrejurarea că apartamentele blocului respectiv constituiau proprietate privată nu imprima și menționatelor conducte același caracter cum greșit a reținut instanța de recurs. Astfel fiind, recursul în anulare se vădește a fi fondat și urmează a fi admis cu consecința casării deciziei atacate și a respingerii recursului declarat de B.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei 2645/R/12 octombrie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează și respinge recursul declarat de B.A.împotriva deciziei nr. 1087 din 5 iunie 2001 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2003.