ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 504/2008

Deliberând asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea înregistrată la 7 august 2001 sub nr. 11557 petenții H.I.B. și H.N.V., în calitate de moștenitori legali (nepoți) ai defuncților S.H.H. și I.H., în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, au solicitat acordarea de despăgubiri echivalent în natură pentru terenul de 1040 mp situat în municipiul Pitești, și despăgubiri bănești pentru cele două corpuri de casă, unul compus din 6 camere, antreu și dependințe, iar al doilea compus din două camere și bucătărie, ce au fost preluate de către stat în mod abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.

Prin Dispoziția nr. 3634 din 29 noiembrie 2005, Primarul Municipiului Pitești a respins cererea petenților formulată prin notificare întrucât construcțiile sunt în prezent demolate iar pentru situațiile prevăzute la lit. a), Legea nr. 10/2001 nu prevede acordarea de despăgubiri bănești, iar terenul în suprafață de 1040 mp este afectat integral de construcții autorizate, respectiv blocul 20. Prin art. 2 al dispoziției menționate s-a propus petenților acordarea de titluri de despăgubire în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafață de 1040 mp și pentru construcțiile corp A și corp B, dosarul conținând notificarea și actele doveditoare urmând să fie înaintat Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

La data de 9 ianuarie 2006, reclamanții H.I.B. și H.N.V., în contradictoriu cu Municipiul Pitești prin primar, au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 3634 din 29 noiembrie 2005 emisă de primar, solicitând anularea parțială a acesteia, în sensul de a li se restitui în natură terenul în suprafață de 1040 mp, sau teren echivalent, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești pentru acest teren. Tribunalul Argeș, secția civilă, învestit cu soluționarea acțiunii, prin sentința nr. 251 din 9 noiembrie 2006, a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr. 3634 din 29 noiembrie 2005 emisă de pârât, numai cu privire la terenul în suprafață de 303 mp identificat de expertul C.P. cu S 12 – 8 – 17 – 16 – 14 – 13 -12 și configurat în schița de la fila 99 dosar și a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți să li se restituie în natură suprafața de 303 mp de teren.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei atacate. A respins celelalte capete de cerere. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din suprafața totală de 1040 mp ce a aparținut în proprietate autorilor reclamanților o parte este ocupată de blocul C 20 și strada C., iar suprafața de 303 mp evidențiată în expertiza efectuată în cauză nu este ocupată de construcții sau detalii de sistematizare. Deși pe această suprafață există spațiu verde și o parcare izolată ce nu afectează fluidizarea traficului în zonă, totuși, prin retrocedarea respectivei suprafețe nu sunt afectate aleile de acces la blocurile din zonă și trotuarele de acces pietonal așa încât, din aceste considerente, instanța de fond a apreciat că poate fi restituită reclamanților în natură suprafața de teren de 303 mp.

Întrucât construcțiile ce au existat pe terenul ce a aparținut autorilor reclamanților și preluate în mod abuziv de Statul Român prin Decretul nr. 92/1950 au fost demolate, instanța de fond a reținut că pentru acestea, cât și pentru diferența de teren ocupată de blocuri, Legea nr. 10/2001 prevede acordarea de despăgubiri bănești și ca atare, prin dispoziția atacată, s-a propus în mod just acordarea de titluri de despăgubire în condițiile legii speciale. Prin decizia nr. 126 A din 30 martie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanți și de pârât împotriva hotărârii primei instanțe. Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs atât pârâtul cât și reclamanții.

I. Prin recursul declarat, pârâtul Primarul Municipiului Pitești invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susține, în esență, că în mod greșit s-a restituit reclamanților în natură suprafața de 303 mp, în condițiile în care aceasta este afectată de utilități publice desemnate a deservi nevoilor comunității: spații verzi, alei de acces la blocurile de locuințe. II. Prin recursul declarat, reclamanții H.I.B. și H.N.V. invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susțin, astfel, că în mod greșit ambele instanțe nu le-au acordat despăgubiri pentru construcțiile demolate cât și pentru diferența de teren ocupată de blocuri întrucât prevederile cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 stabilesc doar „măsurile administrative pentru acordarea despăgubirilor” ceea ce înseamnă că acestea pot fi stabilite și pe cale judecătorească de către experții autorizați de instanță.

Măsurile de despăgubire prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se referă la titluri de valoare sau alte servicii echivalente, dar nu la o despăgubire efectivă cum este legal și conform practicii Curții Europene. I. Referitor la recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești se constată că este fondat. Într-adevăr, în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, principiul de bază este restituirea pe cât este posibil a imobilelor în natură către foștii proprietari. Acest principiu al legii este în concordanță și cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 din CEDO conform căruia orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și a principiilor generale ale dreptului internațional.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. În speță, din materialul probator existent la dosar, rezultă că întreaga suprafață de teren de 1040 mp ce a aparținut în proprietate autorilor reclamanților este ocupată de blocuri de locuințe, de strada C. de un spațiu verde, o parcare betonată, alei de acces la blocurile de locuințe, trotuarele de acces pietonal, două guri de canal și o conductă de gaz.

În ceea ce privește suprafața de 303 mp din suprafața totală de 1040 mp, se constată că în mod greșit instanțele au apreciat că poate fi restituită reclamanților în natură, în condițiile în care această suprafață este afectată unei utilități publice desemnate a servi nevoilor comunității. Deși expertiza efectuată în cauză de către expertul C.P., avută în vedere de către instanțe, a concluzionat că această suprafață este liberă și poate fi restituită în natură, totuși, în cuprinsul expertizei, același expert menționează că suprafața de teren respectivă este afectată de o conductă de gaze și de două guri de canal, iar în schiță nu a transpus parcarea betonată și spațiul verde care se găsesc amplasate pe această suprafață de teren (fila 97 dosar fond).

Prin urmare, terenul este ocupat în înțelesul dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, republicată astfel încât, măsurile reparatorii pentru teren și construcțiile demolate se stabilesc prin echivalent cum în mod just s-a reținut prin dispoziția nr. 3634 din 29 noiembrie 2005 atacată în prezenta cauză. Ca atare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Pitești se privește ca fiind fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării deciziei atacate precum și a sentinței primei instanțe iar în fond, se va respinge contestația formulată de reclamanți. II. Referitor la recursul declarat de reclamanții H.I.B. și H.N.V. Critica vizând greșita neacordare de către instanțe a despăgubirilor bănești pentru construcțiile demolate și pentru diferența de teren ocupată de blocuri, nu poate fi primită.

Prin Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 (de imediată aplicare) se prevede că măsurile reparatorii, în cazul imobilelor prevăzute de lege ce nu se mai pot restitui în natură (cum este și cazul în speță) se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent, noua lege nemaiprevăzând măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare, așa încât, în mod corect instanța de apel a reținut că reclamanții beneficiază de noile dispoziții ale legii speciale, așa cum ea a fost modificată și completată și se va urma procedura prevăzută de Titlul VII, art. 16 din Legea nr. 247/2005. De aceea, modul de evaluare a imobilului în discuție nu mai are relevanță, având în vedere că evaluarea pretențiilor de restituire prin echivalent este, conform noii legi, atributul evaluatorilor autorizați desemnați de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Comisia Centrală stabilește cuantumul final al despăgubirilor și emite titlurile de proprietate după finalizarea procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001. Drept urmare, în mod just a reținut instanța de apel că potrivit noilor dispoziții, instanța are competența de a verifica legalitatea îndreptățirii la acordarea de despăgubiri nu și determinarea cuantumului acestora sau a modalității de acordare. Ca atare, în raport de considerentele expuse, recursul reclamanților se privește ca nefondat și va fi respins în consecință în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Pitești prin primar împotriva deciziei nr. 126 A din 30 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată precum și sentința nr. 251 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeș, secția civilă și, în fond, respinge contestația formulată de reclamanții H.I.B. și H.N.V. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții H.I.B. și H.N.V. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008.