ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2108/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1154 din 29 august 2000, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat nulitatea absolută a contractului de leasing imobiliar nr. 2202 din 22 octombrie 1997, încheiat de părți, a dispus radierea acestuia din cartea funciară și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 89.317.208 lei chirie restantă pe perioada noiembrie 1997 - martie 1999, precum și să readucă imobilul în starea inițială, respectiv, intrarea pe poarta I și desființarea instalației de „butan gaz”, cu 6.337.456 lei cheltuieli de judecată, respingând restul pretențiilor.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 25 din 15 ianuarie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte hotărârea instanței de mai sus, în sensul înlăturării obligării acesteia la plata sumei de 89.317.258 lei chirie restantă, menținând restul dispozițiilor, cu cheltuieli de judecată în sarcina intimatei reclamante. În contra acestei soluții, pârâta a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, întrucât, în mod greșit, s-a constatat nulitatea absolută a contractului, acesta fiind încheiat cu respectarea condițiilor legale prevăzute de H.G. nr. 457/1997. Recursul pârâtei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Examinând susținerile pe care pârâta le face prin recursul de față, în raport cu actele și lucrările dosarului, rezultă că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. În speță, se constată că măsura adoptată de instanță, privind constatarea nulității absolute a contractului de leasing imobiliar încheiat de părțile în litigiu, cu toate consecințele privind readucerea acestuia la starea inițială, este corectă. Astfel, cum corect au reținut și instanțele, nu au fost respectate prevederile legale ale H.G. nr. 457/1997, privind acordul obligatoriu al F.P.S. și modul de desfășurare al licitației, pârâta recurentă făcând simple afirmații, nedovedite sub aceste aspecte. Cum pârâta-recurentă nu a îndeplinit toate etapele legale privind obținerea documentației și aprobărilor obligatorii ale F.P.S., cererea acesteia, de înregistrare a contractului de leasing imobiliar, a fost respinsă de Registrul Comerțului Timiș, prin încheierea nr. 6888 din 24 octombrie 1997. În consecință, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 25 din 15 ianuarie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.