ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1136/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 noiembrie 2000, reclamanta, SC O.D. SRL, cu sediul în Chitila, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta, SC L.F.M. SA, să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1720/1996, intervenit între părți prin încălcarea legii de către pârâtă și revenirea părților în situația anterioară; obligarea pârâtei la 700.000.000 lei, reprezentând plăți făcute de reclamantă pârâtei neproprietare și încasate fără justă cauză, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 2375 din 26 martie 2001, a respins acțiunea reclamantei, soluție confirmată prin decizia civilă nr. 1290 din 4 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială.

Instanța de apel a reținut că reclamanta nu a administrat probe cu care să facă dovada îndeplinirii cerințelor, pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de închiriere. Că, deși reclamanta a susținut că a cumpărat active de la intimată, a susținut apoi că acesta nu este proprietar. Împotriva acestei decizii SC O.D. SRL cu sediul în Chitila a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. și a invocat că este nelegală și netemeinică. S-a susținut că hotărârea instanței de apel nu a cuprins motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, iar pe de altă parte, nu i s-au încuviințat de instanță toate probele solicitate. A arătat recurenta, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., că ambele instanțe au interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv, contractul de închiriere nr. 1720/1996, căruia i s-a schimbat natura și înțelesul acestuia. Intimata nu este proprietara terenului pe care l-a închiriat și nu a obținut titlu sau certificat, așa cum s-a obligat prin contractul de închiriere, iar pe de altă parte, fiind indusă în eroare, recurenta a cumpărat active de la aceasta, crezând că este proprietara terenului. S-a susținut că terenul din comuna Chitila, care face obiectul contractului a cărei nulitate absolută o solicită, se află în vatra comunei Chitila și aparține Primăriei Chitila. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, întrucât a făcut dovada că depozitele vândute și terenul, obiect al contractului de închiriere, au făcut parte din patrimoniul predecesoarei sale (fosta I.L.F.M.) care i s-a transmis integral, cu ocazia constituirii ca societate comercială pe acțiuni, în baza Legii nr. 15/1990.

Deși intimata a susținut că motivul, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost invocat de recurentă pentru prima dată în răspunsul la întâmpinare, acesta nu este tardiv, întrucât instanța îl poate reține din cuprinsul motivării recursului, în care s-a precizat cauza de nulitate a contractului încheiat între părți, faptul că intimata nu este proprietara terenului închiriat. Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează: Între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1720 din 6 mai 1996, prin care SC O.D. SRL s-a obligat să plătească lunar chiria aferentă suprafeței de 15.320 metri pătrați teren, depozit legume Chitila și 24.348 metri pătrați teren depozit de ambalaje Chitila.

S-a menționat în contract că termenul de închiriere este până la obținerea de către SC L.F.M. a certificatului de proprietate asupra terenului și vânzarea acestuia prin negociere directă cu cumpărătorul activelor. La 21 mai 1996, părțile au încheiat contractul nr. 1918, prin care SC O.D. SRL a cumpărat „activele” „Depozit cartofi și „Depozit de ambalaje”, ambele situate în comuna Chitila str. B. nr. 1 și nr. 1 A, sectorul agricol Ilfov. Ulterior, recurenta a aflat că intimata nu este proprietara suprafețelor de teren ce au făcut obiectul contractului de închiriere și a solicitat constatarea nulității absolute a acestuia. În acest sens, s-a depus, la dosar, titlul de proprietate nr. 49593 din 13 decembrie 2001, emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, din care rezultă că suprafața de 32 ha 4652 metri pătrați aparține Primăriei Chitila.

Intimata, în apărarea sa, a susținut că este proprietara terenurilor închiriate recurentei și că a depus, la dosar, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, având seria M07 nr. 2531 din 14 iulie 2000, pentru suprafața de 12.608 metri pătrați, identificați în anexa nr. 2 și planurile topografice cuprinse în anexele nr. 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a trenurilor, înregistrată sub nr. 1776 din 8 martie 2000 la Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie al județului Ilfov. Ambele instanțe au reținut că intimata este proprietara acestor terenuri, fără, însă, a stabili, cu certitudine, dacă acestea se identifică cu terenurile ce au făcut obiectul contractului de închiriere nr. 1720 din 6 mai 1996, a cărui nulitate absolută se solicită în litigiul dedus judecății.

Pe de altă parte, se impune a fi examinată și situația juridică a terenurilor pentru care Primăriei Chitila i s-a emis titlu de proprietate la data de 13 decembrie 2001, după pronunțarea deciziei recurate și raportul dintre acestea și terenurile ce au făcut obiectul contractului de închiriere. r eclamanta a prezentat, la instanța de fond, contractul de concesiune nr. 661 din 7 februarie 2001, încheiat cu Primăria comunei Chitila, acesta, însă, nu a fost examinat de ambele instanțe. Deși reclamanta a invocat la instanța de apel că pârâta, în raport cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate, are dreptul numai la o parte din suprafața de teren, restul aparținând primăriei, aceasta nu a analizat susținerea și nu a administrat alte probe solicitate, având în vedere caracterul devolutiv al apelului și dispozițiile art. 294 și 296 C. proc.

civ. Conform dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. De altfel, în recurs, s-a depus la dosar copie de pe acțiunea prin care intimata a solicitat constatarea nulității absolute parțială pentru suprafața de 25.026 mp din titlu de proprietate nr. 49593 din 13 decembrie 2001, titlu emis pentru suprafața totală de 32 ha și 4652 metri pătrați în favoarea comunei Chitila, județul Ilfov.

Cum, în speță, nu a fost clarificată situația juridică a terenurilor ce formează obiectul contractului de închiriere nr. 1720 din 6 mai 1996, a cărui nulitate absolută se solicită, urmează ca, în raport cu dispozițiile legale sus menționate, să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei Curții de Apel București, ce se va casa și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta, SC O.D. SRL București, împotriva deciziei nr. 1290 din 4 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 martie 2004.