ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1136/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28

noiembrie 2000, reclamanta, SC O.D. SRL, cu sediul în Chitila, a solicitat ca,

în contradictoriu cu pârâta, SC L.F.M. SA, să se constate nulitatea absolută a

contractului de închiriere nr. 1720/1996, intervenit între părți prin

încălcarea legii de către pârâtă și revenirea părților în situația anterioară;

obligarea pârâtei la 700.000.000 lei, reprezentând plăți făcute de reclamantă

pârâtei neproprietare și încasate fără justă cauză, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, secția comercială,

prin sentința civilă nr. 2375 din 26 martie 2001, a respins acțiunea

reclamantei, soluție confirmată prin decizia civilă nr. 1290 din 4 octombrie

2001 a Curții de Apel București, secția comercială.

Instanța de apel a reținut că

reclamanta nu a administrat probe cu care să facă dovada îndeplinirii

cerințelor, pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de

închiriere. Că, deși reclamanta a susținut că a cumpărat active de la intimată,

a susținut apoi că acesta nu este proprietar.

Împotriva acestei decizii SC O.D. SRL

cu sediul în Chitila a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C. proc.

civ. și a invocat că este nelegală și netemeinică.

S-a susținut că hotărârea instanței

de apel nu a cuprins motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, iar pe

de altă parte, nu i s-au încuviințat de instanță toate probele solicitate.

A arătat recurenta, în temeiul art. 304

pct. 8 C. proc. civ., că ambele instanțe au interpretat greșit actul dedus

judecății, respectiv, contractul de închiriere nr. 1720/1996, căruia i s-a schimbat

natura și înțelesul acestuia.

Intimata nu este proprietara

terenului pe care l-a închiriat și nu a obținut titlu sau certificat, așa cum

s-a obligat prin contractul de închiriere, iar pe de altă parte, fiind indusă

în eroare, recurenta a cumpărat active de la aceasta, crezând că este

proprietara terenului.

S-a susținut că terenul din comuna

Chitila, care face obiectul contractului a cărei nulitate absolută o solicită,

se află în vatra comunei Chitila și aparține Primăriei Chitila.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului, întrucât a făcut dovada că depozitele vândute

și terenul, obiect al contractului de închiriere, au făcut parte din

patrimoniul predecesoarei sale (fosta I.L.F.M.) care i s-a transmis integral,

cu ocazia constituirii ca societate comercială pe acțiuni, în baza Legii nr. 15/1990.

Deși intimata a susținut că motivul,

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost invocat de recurentă pentru

prima dată în răspunsul la întâmpinare, acesta nu este tardiv, întrucât

instanța îl poate reține din cuprinsul motivării recursului, în care s-a

precizat cauza de nulitate a contractului încheiat între părți, faptul că

intimata nu este proprietara terenului închiriat.

Recursul este întemeiat în sensul

celor ce urmează:

Între părți s-a încheiat contractul

de închiriere nr. 1720 din 6 mai 1996, prin care SC O.D. SRL s-a obligat să

plătească lunar chiria aferentă suprafeței de 15.320 metri pătrați teren,

depozit legume Chitila și 24.348 metri pătrați teren depozit de ambalaje

Chitila.

S-a menționat în contract că

termenul de închiriere este până la obținerea de către SC L.F.M. a

certificatului de proprietate asupra terenului și vânzarea acestuia prin

negociere directă cu cumpărătorul activelor.

La 21 mai 1996, părțile au încheiat

contractul nr. 1918, prin care SC O.D. SRL a cumpărat „activele” „Depozit

cartofi și „Depozit de ambalaje”, ambele situate în comuna Chitila str. B. nr. 1

și nr. 1 A, sectorul agricol Ilfov.

Ulterior, recurenta a aflat că intimata

nu este proprietara suprafețelor de teren ce au făcut obiectul contractului de

închiriere și a solicitat constatarea nulității absolute a acestuia.

În acest sens, s-a depus, la dosar,

titlul de proprietate nr. 49593 din 13 decembrie 2001, emis de Comisia

Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, din

care rezultă că suprafața de 32 ha 4652 metri pătrați aparține Primăriei

Chitila.

Intimata, în apărarea sa, a susținut

că este proprietara terenurilor închiriate recurentei și că a depus, la dosar,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, având

seria M07 nr. 2531 din 14 iulie 2000, pentru suprafața de 12.608 metri pătrați,

identificați în anexa nr. 2 și planurile topografice cuprinse în anexele nr. 4

și 5 din documentația de stabilire și evaluare a trenurilor, înregistrată sub nr.

1776 din 8 martie 2000 la Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie al județului

Ilfov.

Ambele instanțe au reținut că

intimata este proprietara acestor terenuri, fără, însă, a stabili, cu

certitudine, dacă acestea se identifică cu terenurile ce au făcut obiectul

contractului de închiriere nr. 1720 din 6 mai 1996, a cărui nulitate absolută

se solicită în litigiul dedus judecății.

Pe de altă parte, se impune a fi

examinată și situația juridică a terenurilor pentru care Primăriei Chitila i

s-a emis titlu de proprietate la data de 13 decembrie 2001, după pronunțarea

deciziei recurate și raportul dintre acestea și terenurile ce au făcut obiectul

contractului de închiriere.

r

eclamanta a prezentat, la instanța

de fond, contractul de concesiune nr. 661 din 7 februarie 2001, încheiat cu

Primăria comunei Chitila, acesta, însă, nu a fost examinat de ambele instanțe.

Deși reclamanta a invocat la

instanța de apel că pârâta, în raport cu certificatul de atestare a dreptului

de proprietate, are dreptul numai la o parte din suprafața de teren, restul

aparținând primăriei, aceasta nu a analizat susținerea și nu a administrat alte

probe solicitate, având în vedere caracterul devolutiv al apelului și

dispozițiile art. 294 și 296 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 314 C.

proc. civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii, în

toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

De altfel, în recurs, s-a depus la

dosar copie de pe acțiunea prin care intimata a solicitat constatarea nulității

absolute parțială pentru suprafața de 25.026 mp din titlu de proprietate nr. 49593

din 13 decembrie 2001, titlu emis pentru suprafața totală de 32 ha și 4652 metri

pătrați în favoarea comunei Chitila, județul Ilfov.

Cum, în speță, nu a fost clarificată

situația juridică a terenurilor ce formează obiectul contractului de închiriere

nr. 1720 din 6 mai 1996, a cărui nulitate absolută se solicită, urmează ca, în

raport cu dispozițiile legale sus menționate, să se admită recursul declarat de

reclamantă împotriva deciziei Curții de Apel București, ce se va casa și se va

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

reclamanta, SC O.D. SRL București, împotriva deciziei nr. 1290 din 4 octombrie

2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia recurată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 24 martie 2004.