ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 579/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 579/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)
Decizia nr. 579 Dosar
nr. 3572 / 2002
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție
împotriva deciziei nr. 827/R din 16 august 2001 a Curții de Apel Galați –
Secția Civilă.
La apelul nominal
s-au prezentat: intimatul-contestator R.T.prin mandatar avocat B.P.B., precum
și intimata Societatea Comercială “P” SA Brăila prin consilier juridic F.A..
Procedura
completă.
Din oficiu,
instanța pune în discuția părților necompetența materială a Curții de Apel
Galați de a soluționa recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 3414/24
aprilie 2001 a Judecătoriei Brăila, în raport cu dispozițiile art. 23 alin. 3
din Legea 92/1992 și art. 3 C.proc.civ.
Reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare pentru
motivul invocat din oficiu de instanță.
Mandatarul
intimatul contestator susține concluziile scrise aflate la dosar.
Consilier juridic
F.A. solicită admiterea recursului în anulare și casarea cu trimitere la
instanța competentă pentru motivul invocat din oficiu.
C U R T E A
Asupra recursului
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4
aprilie 2001 contestatorul R.T.a chemat în judecată Societatea Comercială “P”
SA Brăila solicitând anularea deciziei nr. 37 din 15 martie 2001 emisă de
aceasta prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de șef al
Departamentului pentru asigurarea calității și trecerea în funcția de inginer
proiectant la colectivul PTR din cadrul secției de proiectare tehnică, precum
și reintegrarea în funcția deținută anterior, cu obligarea intimatei la plata
cheltuielilor de judecată.
În motivarea
contestației, cel în cauză a arătat, că a fost angajat ca șef al DAC până la 15
martie 2001 când, prin decizia contestată a fost eliberat din funcție și trecut
în altă muncă mai slab remunerată, în cadrul aceleiași unități, respectiva
decizie fiind emisă și pusă în aplicarea la data când acesta se afla în
concediu medical, astfel încât, în cauză s-au încălcat prevederile art. 146 din
Codul muncii.
Prin întâmpinare,
intimata a solicitat respingerea contestației susținând că măsura a fost
dispusă ca o consecință a modului defectuos în care contestatorul a condus și
coordonat activitatea pe linie de calitate a producției la nivelul societății
și că, în speță a operat doar o modificare a contractului individual de muncă
potrivit art. 67 lit. a din Legea nr. 168/1999, și nu o încetare a acestui
contract astfel încât, nu sunt incidente prevederile art. 146 din Codul muncii,
ci dispozițiile art. 130 lit. e Codul muncii.
Soluționând cauza
prin sentința civilă nr. 3414 din 25 aprilie 2001 Judecătoria Brăila a admis
contestația, a anulat decizia nr. 37 din 15 martie 2001 și a dispus
reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii deciziei.
Curtea de Apel
Galați, prin decizia nr.827/R din 16 august 2001 a admis recursul declarat de
intimata Societatea Comercială “P” SA Brăila și a modificat sentința recurată
în sensul că a respins contestația ca nefondată.
La data de 9
august 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție a declarat în temeiul art. 27 lit. 7 din Legea nr.92/1992 și art. 330
pct. 2 din C.proc.civ., recurs în anulare împotriva deciziei pronunțate în
recurs, susținând că aceasta a fost dată cu încălcarea esențială a legii, ceea
ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, decizia fiind și vădit
netemeinică.
În esență, în
motivarea recursului în anulare s-a susținut, că unitatea a modificat
unilateral contractul de muncă al contestatorului vizând elementele esențiale
ale acestui contract ce constau în felul muncii, locul de muncă și salariul,
cu consecința încălcării principiului stabilității în muncă.
Recursul în
anulare este fondat și va fi admis pentru un motiv de ordine publică ce a fost
invocat din oficiu și urmează să fie soluționat conform art. 306 alin. 2
C.proc.civ..
Prin O.G.nr.
138/2000 modificată prin O.U.G. nr. 59/2001 ambele cu aplicabilitate de la data
de 2 mai 2001, competența materială în cazul conflictelor de muncă a fost
restructurată, prin a atribui tribunalelor soluționarea lor în primă instanță,
iar curților de apel, rezolvarea recursurilor.
Pentru situațiile
tranzitorii privind hotărârile pronunțate de judecătorii în materia
conflictelor de mucnă până la data de 2 mai 2001, sau, în cauzele pendinte până
la această dată, nu există norma tranzitorii cu caracter derogatoriu.
Acest lucru
impune aplicarea normelor imperative ale art. 23 alin. 3 din Legea nr.92/1992,
care stabilesc cu caracter de principiu că, dacă legea nu dispune altfel,
recursul este de competența instanței ierarhic superioară. Concret, alin. 3 al
textului citat prevede că “tribunalele, ca instanță de recurs, judecă
recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care potrivit
legii, nu sunt supuse apelului”.
Modificarea adusă
art. 3 pct. 3 C.pr.civ. prin O.U.G.nr. 59/2001, respectând principiul enunțat,
dispune că, tribunalele ca instanță de recurs, judecă recursurile declarate
împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care potrivit legii, nu sunt
supuse apelului.
În concluzie, de
lege lata, în absența unor norme tranzitorii cu caracter derogatoriu,
recursurile declarate împotriva hotărârilor de primă instanță pronunțate de
judecătorii anterior sau ulterior datei de 2 mai 2001 sunt de competența
tribunalelor.
Cum, în speță, se
constată că recursul declarat de Societatea Comercială “P” SA Brăila împotriva
sentinței civile nr. 3414 din 25 aprilie 2001 a Judecătoriei Brăila a fost
judecat de Curtea de Apel Galați – Secția civilă cu încălcarea normelor de
competență materială, se va admite recursul în anulare declarat de Procurorul
General, va fi casată decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați și se va
trimite cauza la Tribunalul Brăila pentru competenta soluționare a recursului
declarat de intimată, urmând ca, în rejudecare, să fie analizate sub formă de
apărări, argumentele aduse prin recursul în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Casează decizia
nr. 827/R din 16 august 2001 a Curții de Apel Galați – Secția Civilă pe care o
casează și trimite cauza Tribunalului Brăila spre competentă soluționare a
recursului declarat de Societatea Comercială “P” SA Brăila împotriva sentinței
civile 3414 din 25 aprilie 2001 a Judecătoriei Brăila.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.