ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2326/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 14 decembrie 1999, la Tribunalul Brăila, reclamanta SC B.V.

SA Bacău a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată

pârâta SC C.D. SRL Brăila, la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea

actualizată a lucrărilor executate de reclamantă pentru remedierea și refacerea

lucrărilor aflate în garanție, pe care pârâta le-a executat la obiectivul

„curte serviciu hotel B.V.”, conform contractului nr. 24 din 22 aprilie 1996, a

procesului-verbal de recepție nr. 433 din 11 noiembrie 1996.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că, între părți, s-a încheiat contractul nr. 24 din 22 aprilie 1996, prin

care pârâta, în calitate de executant, s-a obligat să execute obiectivul „Curte

serviciu – hotel B.V.”, lucrările au fost executate pe bază de proiect în

perioada iunie – iulie – august 1996, iar prețul de 106.503.167 lei a fost

plătit integral, pe baza situațiilor de lucrări lunare întocmite de pârâtă, iar,

pentru lucrările executate, pârâta a acordat o garanție de 24 luni, urmând ca, la

data de 11 noiembrie 1996, părțile au încheiat „Procesul-verbal de recepție”,

în care pârâta a recunoscut, prin semnătură, deficiențele la lucrările

executate și s-a obligat că, în perioada de garanție, va suporta toate

cheltuielile legate de remedierile semnalate, pârâta refuzând să facă

remedierile, a fost acționată în judecată, astfel, prin sentința nr. 6709 din 29

octombrie 1998 a Judecătoriei Brăila, rămasă definitivă prin neapelare, a fost

obligată „să remedieze toate defecțiunile constatate la lucrarea executată”, în

dosar existând și o expertiză tehnică judiciară.

Mai arată reclamanta că pârâta a

dovedit în continuare rea-voință, în sensul că nu și-a îndeplinit obligația în

perioada termenului de garanție, deși a fost somată în mod repetat, și după

expirarea termenului de garanție – 11 noiembrie 1998 - s-a stăruit la pârâtă să

execute remedierile în cauză, dar fără nici un rezultat și, în aceste condiții,

a fost înștiințată pârâta că se vor reface lucrările cu un alt executant și cum

contravaloarea lucrărilor respective constituie un prejudiciu va fi pretins de

la pârâtă.

Tribunalul Brăila, secția comercială,

prin sentința nr. 454 din 30 august 2000, a admis acțiunea reclamantei și a

obligat pârâta la plata sumei de 441.306.387 lei, cu titlu de despăgubiri,

precum și la 12.471.127 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice, care a stabilit valoarea

actualizată a lucrărilor executate pentru remedierea și refacerea lucrărilor

aflate în garanție.

Împotriva sentinței anterior

menționată pârâta SC C.D. SRL a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie

și nelegalitate și arătând:

- suma la care a fost obligată

reprezintă lucrările de izolații stabilite prin devizele din lunile iunie –

iulie – august 1996, actualizate de experți în cuprinsul raportului de

expertiză și care au fost considerate necorespunzătoare, dar nu această sumă

s-a solicitat de reclamantă, care, în ultima cerere de majorare a câtimii

obiectului cererii, a solicitat „valoarea totală actualizată a lucrărilor

efectuate de pârâtă, prin SC T.C. SRL, pentru remedierea și refacerea

lucrărilor”.

- instanța redă numai conținutul

obiectului cererii inițial formulată și omite să facă trimitere la cererea de

majorare, pe care nu o analizează, deci, prima instanță a rezolvat procesul

fără a intra în cercetarea fondului, astfel cum a fost investită de parte.

- instanța a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății și nu a analizat toate mijloacele de probă

administrate, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

În contextul acestui motiv, apelanta

arată că a fost de acord să remedieze defecțiunile constatate la lucrarea

contractată cu intimata, în sensul stabilit de sentința nr. 6709/1998 a Judecătoriei

Brăila, dar această hotărâre nu a putut fi pusă în aplicare, deoarece, în

cadrul obligației de a face, nu sunt enumerate activitățile concrete ce

trebuiau executate.

- nu a existat proiect de refacere a

lucrării, deci experții nu puteau stabili cheltuielile necesare refacerii,

deoarece ar fi trebuit să existe o notă de constatare la desfacerea lucrărilor,

semnată de părți și, eventual, de reprezentantul proiectului și, de asemenea,

intimata nu a fost preocupată să stabilească cauzele reale ale degradărilor, nu

a obținut autorizație și nici nu a prezentat vreun proiect pentru refacerea

lucrării.

Pentru motivele invocate, apelanta a

solicitat admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței și exonerarea

apelantei de plata sumei la care a fost obligată.

Curtea de Apel Galați, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 93/A, pronunțată la 14

februarie 2001, a admis apelul declarat de pârâta SC C.D. SRL Brăila, a

schimbat sentința atacată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor

datorate la limita sumei de 18.330.924 lei, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței.

Prin această hotărâre a obligat

intimata, SC B.V. SA Brăila, să plătească apelantei, cu titlu de cheltuieli de

judecată, suma de 13.260.564 lei onorar de expertiză și taxă de timbru și

timbru judiciar.

Instanța de apel, pentru a pronunța

hotărârea anterior menționată, a reținut că nu se poate trece peste vina

intimatei, care nu a cerut proiectantului să realizeze documentația

corespunzătoare pentru modificarea curții interioare într-un spațiu de parcare

și manevre, pentru mijloacele de transport mari și că experții nu au reușit să

intre în posesia comenzii lansate de intimată către antreprenorul său SC T.C.

SRL nici a noii autorizații de construire, ceea ce conduce la concluzia că

ultimul antreprenor a executat lucrări în vederea reabilitării parcajului

pentru mijloace grele, ceea ce înseamnă o cu totul altă lucrare decât aceea pe

care a executat-o apelanta.

Instanța de apel a mai reținut că

expertiza depusă în apel reține și argumentează că rețeaua de canalizare pentru

apele pluviale este sub dimensionată, se află la o adâncime necorespunzătoare

(la 0,50 m în loc de 1,50 m) ceea ce a determinat posibilitatea unor

infiltrații de apă, în special în zona de umplutură cu pământ, ce s-a realizat

cu ocazia construcției hotelului.

Astfel, instanța, reținând lipsa de

culpă a apelantei, a stabilit că ponderea lucrărilor de hidroizolații este de

3.66.345 lei din valoarea totală a lucrării de 85.598.973 lei, reprezentând un

procent de 4,26% și aplicând acest procent la suma pretinsă de către intimată,

de 441.306.387 lei, rezultă că suma de 18.799.612 lei reprezintă valoarea

lucrărilor de hidroizolații.

Prin petiția înregistrată la data de

28 mai 2001, reclamanta, SC B.V. SA Brăila, a declarat recurs împotriva

deciziei pronunțate de instanța de apel, motivat în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs formulate,

recurenta critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că:

hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a

legii.

Recurenta precizează că deficiențele

au fost constatate prin procesul-verbal de recepție încheiat de părți la data

de 11 noiembrie 1996, în care intimata SC C.D. SRL a recunoscut deficiențele și

s-a obligat să suporte toate cheltuielile legate de remedierea lor, dar

ulterior a refuzat să facă remedierile, astfel, a fost acționată în judecată și,

prin sentința nr. 6709 din 29 octombrie 1998, rămasă definitivă prin neapelare,

a fost obligată să remedieze toate defecțiunile constatate la lucrarea – Curte

servicii - hotel B.V. Această dispoziție a instanței de judecată, arată

recurenta, este importantă, deoarece, prin ea, se statuează culpa integrală și

exclusivă a intimatei legată de executarea necorespunzătoare a lucrărilor în

cadrul contractului de expertiză.

Printr-un al doilea motiv de recurs,

se arată că instanța de apel greșit a dispus efectuarea unei noi expertize

pentru a determina cuantumul costului remedierilor ce cade în sarcina SC C.D.

SRL, expertiză cu obiective greșite, care „împarte” culpa deficiențelor

lucrării în mod aritmetic.

Se copiază în cuprinsul deciziei

concluziile expertului, instanța omițând nejustificat faptul că nu era chemată

să se pronunțe asupra culpei, deoarece aceasta fusese stabilită, în mod clar și

neechivoc, prin sentința nr. 454/2000 a Tribunalului Brăila.

Pentru motivele arătate, recurenta-reclamantă

a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul

respingerii apelului pârâtei declarat împotriva sentinței pronunțate de

tribunal.

Recursul declarat de reclamantă este

fondat.

Analizând motivele de recurs în

raport cu actele și lucrările dosarului, se reține că acestea sunt întemeiate.

Astfel, părțile, la data de 11

noiembrie 1996, au încheiat procesul-verbal de recepție a lucrării de

investiții „Reparații curte servicii” Hotel B.V. (dosar 6770/1999),

consemnându-se în acest act, obiecțiunile beneficiarului și angajamentul

executantului de remediere a lucrărilor în intervalul a 24 de luni,

reprezentând termenul de garanție a lucrării.

Acest act încheiat de părți, fiind

nerespectat de către pârâtă, reclamanta a chemat-o în judecată și, prin sentința

nr. 6709 din 29 octombrie 1998 a Judecătoriei Brăila, a fost obligată să

remedieze deficiențele lucrării.

Mai mult, prin adresa nr. 6670/1999,

pârâta a comunicat reclamantei că își însușește sentința anterior menționată și

că va executa remedierile la lucrările aflate în garanție.

Analizând și motivul al doilea de

recurs se constată că este întemeiat, deoarece culpa pârâtei a fost reținută

atât prin sentința nr. 6709 din 29 octombrie 1998 a Judecătoriei Brăila, pe

care pârâta, SC C.D. SRL, nu a apelat-o, cât și prin sentința nr. 454,

pronunțată, la 30 august 2000, de Tribunalul Brăila, deci, instanța de apel nu

ar mai putea pune în discuție culpa pârâtei, astfel că greșit a dispus

efectuarea unei noi expertize tehnice.

Având în vedere aceste considerente,

rezultă că decizia atacată cu recurs este nelegală, situație în care se va

admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica decizia recurată, în

sensul respingerii apelului pârâtei, declarat împotriva sentinței pronunțată de

tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC B.V. SA Brăila

împotriva deciziei nr. 93/A din 14 februarie 2001 a Curții de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ.

Modifică decizia atacată, în sensul

că respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C.D. SRL Brăila

împotriva sentinței nr. 454 din 30 august 2000 a Tribunalului Brăila.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 16 aprilie 2003.