ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1717/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții G.I.și B.I.împotriva încheierii din 13 septembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția Civilă. La apelul nominal s-a prezentat: intimatul-reclamant C.N., lipsind recurenții-pârâți G.I.și B.I.și intimații-reclamanți C.C., C.M., B.G.și P. C.D. Procedura completă. Intimatul-reclamant C.N.solicită respingerea recursului ca nefondat și precizează că în cauză se impune reluarea judecății deoarece Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Prefecturii Județului Prahova a emis titlul de proprietate nr.89409/4 iulie 2002 a cărui copie a fost depusă la dosar (fila 34). C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1915 din 17 august 1995 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte Județul Prahova, a fost respinsă ca nefondată acțiunea în revendicarea terenurilor în suprafață de 200 mp.

și 700 mp. situate la punctul „Peste Gîrlă” în Comuna Șoimari, județul Prahova, introdusă de C.N., C.C., C.M., B.G.și P.C.D.în calitate de coproprietari, împotriva pârâtelor B.H.I.și G.G.I.. Hotărârea primei instanțe a fost confirmată prin decizia nr.1802 din 3 septembrie 1998 a Tribunalului Prahova – Secția Civilă care a respins apelul declarat de reclamantul C.N., ca nefondat. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs la 15 septembrie 1998, reclamanții C.C., C.M., B.G.și P.C.

D. Prin încheierea din 22 februarie 2000 Curtea de Apel Ploiești – Secția Civilă a dispus suspendarea judecății conform art.244 pct.1 C.proc.civ., întrucât potrivit susținerilor părților și a certificatului nr.2172/2000 eliberat de Judecătoria Ploiești, pe rolul acesteia se află în curs de soluționare cererea reclamantelor pentru eliberarea titlului de proprietate în conformitate cu dispozițiile Legii nr.18/1991 pentru un teren de 4,45 ha situat în comuna Șoimari, județul Prahova în care sunt cuprinse și terenurile aici revendicate. Măsura suspendării a fost ulterior menținută prin încheierea pronunțată la 13 septembrie 2001, întrucât poptrivit dovezilor prezentate de reclamanții recurenți, litigiul judecat după legea specială nu era definitiv soluționat.

Împotriva acestei din urmă încheieri au declarat recurs pârâții G.I.și B.I., susținând că măsura menținerii suspendării judecății ar fi fost luată cu aplicarea greșită a legii, întrucât între acțiunea în revendicare a reclamanților și cererea pentru emiterea titlurilor de proprietate întemeiată pe Legea nr.18/1991 referitoare la terenuri nu ar exista legătura impusă de dispozițiile art.244 pct. C.proc.civ.. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art.244 (1) pct.1 C.proc.civ. instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârna în total sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Așadar ce se cere îndeplinit în acest caz de suspendare facultativă, este existența unei chestiuni prejudiciabile care constituind obiectul unei alte judecăți în curs, ar putea influența decisiv prin modul de soluționare, procesul civil în care se cere suspendarea.

Ori în cauză s-a dovedit că pentru terenurile revendicate pe calea dreptului comun se afla în curs de soluționare un alt litigiu pentru eliberarea titlurilor de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991. Incontestabil, emiterea sau nu a titlurilor prin hotărârea dată în acel litigiu, are o înrîurire hotărâtoare în judecarea acțiunii în revendicare imobiliară în care, în condițiile contestării, dovada titlului de proprietate este inadmisibilă. Așa fiind conform art.312 C.proc.civ. recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții G.I.și B.I.împotriva încheierii din 13 septembrie 2001 (dosar nr.6338/1998) al Curții de Apel Ploiești – Secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2003.