ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1584/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienții G.T.D.și G.G. împotriva deciziei nr.59 din 24 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești – secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenții intervenienți G.T.D.și G.G. ambii personal și asistat de avocat M.C., intimatele reclamante A.Ș. și A.R.ambele reprezentate de avocat C.D.și intimatul pârât Consiliul Local al municipiului Ploiești reprezentat de consilier juridic D.A., lipsind intimata pârâtă S.C. „C.” S.A. Ploiești. Procedura completă. Avocat M.C. depune certificatul de grefă pentru dosar nr.2475/1998 emis de Tribunalul Prahova din care reiese că dosarul a fost scos de pe rol și înaintat la Tribunalul Brașov, solicitând suspendarea judecării cauzeui până la soluționarea dosarului amintit.

Avocat C.D.se opune cererii de suspendare a judecării cauzei, arătând că Dosarul nr.2475/1998 are părți, obiect și cauză diferite de cele ale recursului de față. Consilier juridic D.A. lasă aspectul invocat la aprecierea instanței. Curtea, deliberând, respinge cererea de suspendare a judecării prezentei cauze și dă cuvântul părților în soluționarea, respectiv combaterea recursului, punându-le în vedere să se refere și la aspectul privind conținutul dispozivului hotărârii pronunțate de instanța de apel. Avocat M.C. arată că dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de apel este incomplet și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Avocat C.D.arată că dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de apel poate fi îndreptat printr-o cerere formulată în baza art.281 C.proc.civ.și solicită respingerea recursului.

Consilier juridic D.A. solicită admiterea recursului. CURTEA, Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr.4799 din 22 iunie 1999 cu completările ulterioare, A.Ș.și A.R.au chemat în judecată civilă pentru revendicare imobiliară Consiliul Local al Municipiului Ploiești S.C. „C.” S.A. Ploiești și pe G.T.D.și G.G., pentru a fi obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr.33 din Ploiești str.Cibinului nr.11, blocul A 12, Sc.B. etj.3, județul Prahova. Totodată s-a cerut să se constate nulitatea și inopozabilitatea actelor juridice în baza cărora, s-a dispus trecerea imobilului în proprietatea Statului conform Decretului nr.223/1974 și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâți cu privire la apartamentul revendicat.

După casarea cu trimitere a unei prime hotărâri dată în cauză sub nr.11 din 17 ianuarie 2000, reluînd judecata, prima insntanță a respins acțiunea ca nefondată prin sentința civilă nr.348 din 14 noiembrie 2000. Prin decizia nr.59 din 24 mai 2001, ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamanți, Curtea de Apel Ploiești – Secția Civilă a schimbat în tot sentința apelată și în fond a „admis acțiunea așa cum a fost precizată”. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în ensență că preluarea imobilului în temeiul Decretului nr.223/1974 s-a făcut fără comunicarea deciziei de trecere în patrimoniul statului, ceea ce echivalează cu o preluare fără titlu valabil. Ca urmare s-a considerat reținându-se și reaua credință a cumpărătorilor pârâți G.T.

și G. G., că în raport de cauza ilicită, dată de încălcarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, actul de vânzare-cumpărare intervenit între pârâți cu privire la apartamentul revendicat este lovit de nulitate absolută. Curtea de apel a motivat, că în aceste condiții s-ar impune „admiterea acțiunii așa cum a fost precizată”. În cauză au declarat recurs pârâții G.T. și G.G. care au susținut că hotărârea instanței de apel ar fi lipsită de temei legal, pronunțată cu aplicarea greșită a legii și prin nesocotierea unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Cu prilejul dezbaterii recursului, recurenții au invocat și nelegalitatea deciziei pronunțate prin aceea că nici minuta nici dispozitivul, nu cuprind mențiunile prevăzute de lege, nearătându-se conținutul concret al măsurilor dispuse în urma judecății.

Intimatele reclamante au cerut respingerea excepției privitoare la cuprinsul dispozitivului, susținând că lipsa invocată ar putea fi remediată pe calea prevăzută de art.281 C.proc.civ.și totodată au solicitat respingrerea recursului ca nefondat. Dând precădere verificării excepției privind lipsurile dispozitivului hotărârii, Curtea urmează să constate că susținerile părții sunt întemeiate, hotărârea atacată fiind pronunțată cu încălcarea formelor legale și a dispozițiilor referitoare la cuprinsul hotărârii și a dispozitivului. Potrivit art.258 din C.proc.civ.după deliberare și întrunirea majorității, instanța este obligată să întocmească de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează de toți judecătorii sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu art.261 (1) pct.6 din aceeași lege, hotărârea trebuie să cuprindă pe lângă celelalte mențiuni obligatorii și dispozitivul. Constituind partea cea mai importantă a hotărârii judecătorești, dispozitivul trebuie să cuprindă soluția adoptată de majoritate cât și opinia separată dacă este cazul cu privire la toate cererile deduse judecății, în termeni imperativi, neîndoielnici, într-o formulare adecvată, care să facă hotărârea executabilă și totodată cenzurabilă pe căile legale de atac. Ori în cauză în redactarea dispozitivul deciziei atacate, aceste cerințe nu au fost respectate, instanța limitându-se să consemneze textual, că ”pe fond admite acțiunea reclamanților așa cum a fost precizată” . Din cuprinsul hotărârii însă, rezultă că și în partea privitoare la obiectul acțiunii, a fost omisă prezentarea obiectului cererii prin care a fost completată acțiunea inițială, cât și numele pârâților.

În același timp, potrivit motivelor de fapt și de drept reținute în cuprinsul deciziei, instanța de apel deși a schimbat în totalitate hotărârea primei instanțe și a admis acțiunea, nu a examinat toate capetele de cerere, din acțiunea introductivă de instanță cu completările ulterioare. În fine, hotărârea se dovedește și neexecutabilă, nearătîndu-se în dispozitiv care sunt pârâții obligați și conținutul obligațiilor stabilite în sarcina lor. Așa fiind recursul se va admite cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții G.T.D.și G.G. împotriva deciziei nr.59 din 24 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești – secția civilă – pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.