ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1584/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de intervenienții G.T.D.și G.G.        împotriva

deciziei nr.59 din 24 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești – secția civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenții  intervenienți G.T.D.și G.G. ambii

personal și asistat de avocat M.C., intimatele reclamante A.Ș. și A.R.ambele

reprezentate de avocat C.D.și intimatul pârât Consiliul Local al  municipiului

Ploiești reprezentat de consilier juridic D.A., lipsind intimata pârâtă S.C.

„C.” S.A. Ploiești.

Procedura

completă.

Avocat

M.C. depune certificatul de grefă pentru dosar nr.2475/1998 emis de Tribunalul

Prahova din care reiese că dosarul a fost scos de pe rol și înaintat la

Tribunalul Brașov, solicitând suspendarea judecării cauzeui până la

soluționarea dosarului amintit.

Avocat

C.D.se opune cererii de suspendare a judecării cauzei, arătând că Dosarul

nr.2475/1998 are părți, obiect și cauză diferite de cele ale recursului de

față.

Consilier

juridic D.A. lasă aspectul invocat la aprecierea instanței.

Curtea,

deliberând, respinge cererea de suspendare a judecării prezentei cauze și dă

cuvântul părților în soluționarea, respectiv combaterea recursului, punându-le

în vedere să se refere și la aspectul privind conținutul dispozivului hotărârii

pronunțate de instanța de apel.

Avocat

M.C. arată că dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de apel este

incomplet și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Avocat

C.D.arată că dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de apel poate fi

îndreptat printr-o cerere formulată în baza art.281 C.proc.civ.și solicită

respingerea recursului.

Consilier

juridic D.A.  solicită admiterea  recursului.

CURTEA,

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr.4799 din 22 iunie 1999 cu

completările ulterioare, A.Ș.și A.R.au chemat în judecată civilă pentru

revendicare imobiliară Consiliul Local al Municipiului Ploiești S.C. „C.” S.A.

Ploiești și pe G.T.D.și G.G., pentru a fi obligați să le lase în deplină

proprietate și liniștită posesie apartamentul nr.33 din Ploiești str.Cibinului

nr.11, blocul A 12, Sc.B. etj.3, județul Prahova.

Totodată

s-a cerut să se constate nulitatea și inopozabilitatea actelor juridice în baza

cărora, s-a dispus trecerea imobilului în proprietatea Statului conform Decretului

nr.223/1974 și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

intervenit între pârâți cu privire la apartamentul revendicat.

După casarea cu trimitere a unei prime hotărâri dată în cauză

sub nr.11 din 17 ianuarie 2000, reluînd judecata, prima insntanță a respins

acțiunea ca nefondată prin sentința civilă nr.348 din 14 noiembrie 2000.

Prin

decizia nr.59 din 24 mai 2001, ca urmare a admiterii apelului declarat de

reclamanți, Curtea de Apel Ploiești – Secția Civilă a schimbat în tot sentința

apelată și în fond a „admis acțiunea așa cum a fost precizată”.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în ensență că preluarea imobilului

în temeiul Decretului nr.223/1974 s-a făcut fără comunicarea deciziei de

trecere în patrimoniul statului, ceea ce echivalează cu o preluare fără titlu

valabil.

Ca

urmare s-a considerat reținându-se și reaua credință a cumpărătorilor pârâți

G.T. și G. G., că în raport de cauza ilicită, dată de încălcarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, actul de vânzare-cumpărare

intervenit între pârâți cu privire la apartamentul revendicat este lovit de

nulitate absolută.

Curtea

de apel a motivat, că în aceste condiții s-ar impune „admiterea acțiunii așa

cum a fost precizată”.

În

cauză au declarat recurs pârâții G.T. și G.G. care au susținut că hotărârea

instanței de apel ar fi lipsită de temei legal, pronunțată cu aplicarea greșită

a legii și prin nesocotierea unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii.

Cu

prilejul dezbaterii recursului, recurenții au invocat și nelegalitatea

deciziei pronunțate prin aceea că nici minuta nici dispozitivul, nu cuprind

mențiunile prevăzute de lege, nearătându-se conținutul concret al măsurilor

dispuse în urma judecății.

Intimatele

reclamante au cerut respingerea excepției privitoare la cuprinsul

dispozitivului, susținând că lipsa invocată ar putea fi remediată pe calea

prevăzută de art.281 C.proc.civ.și totodată au solicitat respingrerea

recursului ca nefondat.

Dând

precădere verificării excepției privind lipsurile dispozitivului hotărârii,

Curtea urmează să constate că susținerile părții sunt întemeiate, hotărârea

atacată fiind pronunțată cu încălcarea formelor legale și a dispozițiilor

referitoare la cuprinsul hotărârii și a dispozitivului.

Potrivit art.258 din C.proc.civ.după deliberare și întrunirea

majorității, instanța este obligată  să întocmească de îndată dispozitivul

hotărârii  care  se  semnează  de toți judecătorii sub  sancțiunea

nulității.

În conformitate cu art.261 (1) pct.6 din aceeași lege,  hotărârea trebuie să

cuprindă pe lângă celelalte mențiuni obligatorii și dispozitivul.

Constituind

partea cea mai importantă a hotărârii judecătorești, dispozitivul trebuie să

cuprindă soluția adoptată de majoritate cât și opinia separată dacă este cazul

cu privire la toate cererile deduse judecății, în termeni imperativi,

neîndoielnici, într-o formulare adecvată, care să facă hotărârea executabilă și

totodată cenzurabilă pe căile legale de atac.

Ori

în cauză în redactarea dispozitivul deciziei atacate, aceste cerințe nu au fost

respectate, instanța limitându-se să consemneze textual, că ”pe fond admite

acțiunea reclamanților așa cum a fost precizată” .

Din

cuprinsul hotărârii însă,  rezultă că și în partea privitoare la obiectul

acțiunii, a fost omisă prezentarea obiectului cererii prin care a fost

completată acțiunea inițială, cât și numele pârâților.

În

același timp, potrivit motivelor de fapt și de drept reținute în cuprinsul

deciziei, instanța de apel deși a schimbat în totalitate hotărârea primei

instanțe și a admis acțiunea, nu a examinat toate capetele de cerere, din

acțiunea introductivă de instanță cu completările ulterioare.

În

fine, hotărârea se dovedește și neexecutabilă, nearătîndu-se în dispozitiv care

sunt pârâții obligați și conținutul obligațiilor stabilite în sarcina lor.

Așa

fiind recursul se va admite cu consecința casării deciziei atacate și a

trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâții G.T.D.și G.G. împotriva deciziei nr.59 din 24 mai 2001 a Curții de Apel

Ploiești – secția civilă – pe care o casează și trimite cauza pentru

rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  16 aprilie  2003.