ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1931/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 176 din 19

decembrie 2002 a Curții de Apel Suceava, a fost respinsă ca nefondată acțiunea

introdusă de reclamanta G.P., împotriva deciziei nr. R 16684 din 23 ianuarie

2002, a Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială, cu care i s-a

respins cererea de înscriere în prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, în

calitate de moștenitoare a soțului său G.I., pe motiv că acesta ar fi

desfășurat activitate legionară.

Temeiul de drept al soluției

adoptate, astfel cum a fost reținut, atât prin decizia organului de pensii, cât

și prin sentința pronunțată, îl constituie dispozițiile art. 12 din actul

normativ mai sus citat.

Sentința a fost recurată de către

reclamantă.

Prin motivele de casare formulate în

scris, recurenta a criticat hotărârea de fond pentru următoarele considerente:

1.Competența de judecată a pricinii

aparține, conform art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2001, Tribunalului Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ, competența curților de apel,

fiind restrânsă numai cu privire la actele administrative ale autorităților și

instituțiilor centrale.

2.Soțul său a fost condamnat la

muncă silnică pe viață pentru activitate legionară, deoarece fiind elev în

clasa VII-a la Liceul Ștefan cel Mare din Suceava, a făcut parte din

Organizația de Tineret Frăția de Cruce. A executat o parte din pedeapsă, 2 ani

și o lună și 17 zile, după care a fost grațiat și apoi a fost reîncarcerat în

anul 1958, pentru aceleași fapte, executând încă 6 ani, până la o nouă

grațiere.

Drepturile recunoscute soțului său,

a susținut recurenta, cât timp acesta a fost în viață, au fost menținute,

constituind drepturi câștigate, iar drepturile acordate soției după moartea

acestuia, trebuiau, de asemenea, păstrate.

Recursul este parțial fondat.

1.În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea

nr. 189/2000, privind aprobarea O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și

completarea Decretului-lege nr. 118/1990, privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate pe motive politice, de dictatura instaurată, cu începere

de la 6 martie 1945, precum și cele deportate în străinătate ori constituite în

prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, împotriva hotărârii date de

Comisia de specialitate din cadrul Direcției Generale de muncă și Protecție

(solidaritate) Socială, persoana interesată poate face contestație la curtea de

apel.

Prin urmare, critica adusă de

recurentă în primul motiv de recurs, este nefondată.

2.Referitor la cel de al doilea

motiv de casare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

legale, în ceea ce privește exceptarea soțului reclamantei de la aplicarea

Decretului-lege nr. 118/1990, în legătură cu timpul de detenție executată în

temeiul condamnării penale. Pe cale de consecință, dispare și beneficiul legii

recunoscut recurentei, neputând subzista un drept născut dintr-o cauză ilicită.

Ținând seama, însă, că defunctul soț

al reclamantei a avut și o perioadă de detenție administrativă aplicată, fără

ca la baza ei să se fi aflat vreo hotărâre judecătorească, urmează ca pentru perioada

respectivă să i se recunoască drepturile prevăzute de lege, interdicția

neputându-se extinde și cu privire la măsuri administrative abuzive, străine de

condamnare și cu privire la care nu s-a făcut dovada existenței temeiurilor de

exceptare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.P.,

împotriva sentinței civile nr. 176 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și admite,

în parte, acțiunea.

Anulează decizia nr. R 16684 din 23

ianuarie 2000 a Direcției de Muncă și Solidaritate Socială Suceava – Comisia

pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990.

Obligă pe pârâtă să emită o decizie

prin care să i se recunoască reclamantei beneficiul dispozițiilor

Decretului-lege nr. 118/1990, pentru perioada în care soțul reclamantei G.P. a

fost deținut administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 mai 2003.