ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2019/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Satu Mare, prin sentința

civilă nr. 306 din 26 iunie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea introdusă

de reclamanta SC R.D. SRL Satu Mare, împotriva pârâtei SC T.S. SRL Satu Mare,

având ca obiect restituirea de către pârâtă a sumei de 64.601.100 lei, pe care

a obținut-o prin înșelăciune, ca avans, în vederea procurării de materii prime,

precum și a sumei de 30.000.000 lei, reprezentând dobânzi.

S-a reținut de instanță că între

părțile din litigiu și SC C.T. SA Satu Mare s-a încheiat procesul-verbal de

compensare nr. 5263 din 1 august 1997, „cu ocazia efectuării operațiunilor de

compensare a datoriilor reciproce”, astfel că, potrivit art. 1091 alin. (4) C.

civ., au fost stinse obligațiile dintre părțile semnatare și, prin consecință,

pârâta nu datorează nici debit și nici dobânzi.

Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel

Oradea, care, prin decizia civilă nr. 6 din 16 ianuarie 2001, a schimbat în tot

sentința, în sensul că a fost admisă acțiunea și obligată pârâta la plata sumei

de 64.601.100 lei, reprezentând pretenții și 3.845.365 lei dobânzi.

Pentru a pronunța hotărârea, s-au

avut în vedere probele administrate la instanța de fond și expertiza contabilă

efectuată în apel, considerându-se că, la 1 august 1997, când s-a încheiat

procesul-verbal de compensare nr. 5263, reclamanta nu figurează în evidența

contabilă cu vreo datorie față de pârâtă, însă, la aceeași dată, pârâta

figurează în evidențele contabile că datorează suma în discuție către

reclamantă, reprezentând contravaloarea autoturismului cumpărat de reclamantă

pentru pârâtă.

În consecință, se reține că între

părțile din proces nu existau datorii exigibile și nici creanțe care să poată

fi compensate în condițiile art. 1143 C. civ., ceea ce a condus la admiterea

acțiunii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta SC T.S. SRL Satu Mare, care, invocând motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 10 și 9 C. proc. civ., a susținut că se impune

casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării

unei noi expertize, cerere formulată în apel, dar asupra căreia instanța nu s-a

pronunțat.

În subsidiar, așa cum se exprimă

recurenta, se solicită, în cadrul celui de al doilea motiv de casare, să se

modifice decizia și să se respingă apelul reclamantei, deoarece reclamanta a

recunoscut că a semnat actul de compensare în cunoștință de cauză, iar

procesul-verbal de compensare nu a fost anulat și nici nu s-a cerut anularea,

astfel că își produce efectele juridice, indiferent dacă a fost sau nu ținut în

evidențele contabile.

Recursul este nefondat.

Primul motiv de casare intitulat și

principal, este neîntemeiat, deoarece instanța de apel s-a pronunțat asupra

mijlocului de probă solicitat, respectiv, o nouă expertiză contabilă, separat

de aceea de la fond, atât la prima cerere, când s-a încuviințat, cât și la cea

de a doua cerere, când, de data aceasta, s-a respins o altă expertiză la cea

deja existentă în apel, iar argumentele aduse de instanță sunt corecte, față de

obiectivele propuse de pârâtă.

Cel de al doilea motiv de casare,

intitulat și subsidiar, este, de asemenea, neîntemeiat, pentru că, reținându-se

că procesul-verbal nr. 5263 din 1 august 1997, nu reprezintă modul de stingere

al unei obligații în condițiile art. 1143 C. civ., nefiind evidențiat în

contabilitate, în schimb, fiind evidențiată datoria pârâtei (în suma pretinsă

prin acțiune) față de reclamantă, el nu constituie decât un mijloc de probă al

părților, astfel că nu are nici o eficiență anularea acestuia.

Recurenta nu face vorbire de o altă

probă, care confirmă lipsa efectului procesului-verbal nr. 5263/1997, și anume,

procesul-verbal din 18 noiembrie 1997, ulterior primului, prin care pârâta se

obliga să livreze reclamantei materii prime în contul sumei de 64.601.100 lei,

deci, nu avusese loc nici o compensare la 1 august 1997.

Față de cele arătate, nici unul din

motivele de casare invocate nu sunt incidente în cauză, considerent pentru care

se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC T.S. SRL Satu Mare, împotriva deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 2001 a Curții

de Apel Oradea, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 2 aprilie 2003.