ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 175/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Alba Iulia înregistrată sub nr. 2285/27.04.2000, reclamantul M.C. a

chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naționale pentru anularea

ordinului nr. 289 din 20 martie 2000 emis de Ministerul Apărării Naționale și a

deciziei nr. P.1740/2000, ca și reîncadrarea reclamantului în funcția avută

anterior trecerii în rezervă.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că în calitatea pe care o avea de ofițer la U.M.01033 Irak - Kuwait ca

observator O.N.U. – calitate în care la data de 4.01.2000 a fost găsit de către

poliția militară în afara zonei demilitarizate cu trei lăzi de băuturi

alcoolice, motiv pentru care a fost repatriat, considerându-se că se face

vinovat de tentativă de contrabandă cu alcool, faptă ce constituie abatere

disciplinară, iar la revenirea în țară a fost trimis în fața Consiliului de

judecată, care a hotărât trecerea sa în rezervă, urmată apoi de emiterea

ordinului atacat, pe care-l apreciază ca nelegal, deoarece s-a dat pe baza unor

propuneri subiective și a încadrării greșite a faptei și încălcarea

prevederilor art. 33 din Legea nr. 80/1995.

Prin sentința nr. 167/21.06.2000,

Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea, reținând că actele de trecere în

rezervă nu pot fi atacate în justiție, potrivit art. 2 litera b) din Legea nr.

29/1990.

În urma recursului declarat de

reclamant prin decizia nr. 873/01.03.2001, a fost admis de Curtea Supremă de

Justiție, secția de contencios administrativ care a casat sentința cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În fond după casare, prin sentința

nr. 232/19.09.2001, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Reclamantul a fost detașat în cadrul

misiunii Unikom din Irak - Kuwait în calitate de observator O.N.U., calitate în

care la 4 ianuarie 2000 a fost surprins de către Poliția Militară a Misiunii

Unikom, având asupra sa o cantitate de 44 butelii conținând whisky a căror

proveniență legală nu a putut-o justifica – faptă ce a fost calificată de către

comandantul Unikom drept „tentativă de contrabandă cu alcool” și ca urmare a

dispus repatrierea imediată a reclamantului.

Reclamantul a fost trimis în fața

Consiliului de judecată al U.M. nr. 01024 Timișoara, care prin Hotărârea nr.

C.197/9.02.2000 a propus trecerea în rezervă în baza prevederilor art. 19 lit.

b) din R.G. nr. 8/1999 – Regulamentul Consiliilor de judecată.

În urma respingerii contestației

depusă de reclamant, comandantul U.M. nr. 01024 Timișoara a înaintat hotărârea

Consiliului de judecată la Ministerul Apărării Naționale la data de 2.03.2000,

cu propunerea de trecere în rezervă.

La 18.03.2000 șeful direcției

management – resurse umane a înaintat raportul privind hotărârea Consiliului de

disciplină la Ministerul Apărării Naționale care a emis ordinul nr.

289/20.03.2000, prin care a dispus trecerea în rezervă a reclamantului începând

cu data de 27.03.2000, conform prevederilor art. 43 alin.

(

1) lit. b) și art. 85 alin. (1) lit.

j) din Legea nr. 80/1995.

Reclamantul a susținut că în speță

erau aplicabile prevederile art. 33 din Legea nr. 80/1995, respectiv aplicarea

unei sancțiuni disciplinare.

Conform dispozițiilor art. 85 lit.

j) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare – ofițeri, maiștri

militari și subofițeri în activitate pot fi trecuți în rezervă când comit

abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte

dispoziții legale.

În cauză, fapta reclamantului comisă

la 4.01.2000 constituie o abatere gravă așa cum a stabilit Consiliul de

judecată.

Ordinul de trecere în rezervă s-a

emis cu respectarea dispozițiilor art. 43 lit. b) raportat la art. 85 lit. j)

din Legea nr. 80/1995.

Cu referire la tardivitatea emiterii

ordinului nr. 289/2000, s-a constatat că dosarul a fost înaintat Ministerului

Apărării Naționale care la 20.03.2000 a emis ordinul, punctul de vedere

susținut de reclamant este neîntemeiat.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul M.C., criticând-o astfel:

Ordinul atacat nu a fost emis cu

respectarea prevederilor art. 44 din Regulamentul disciplinei militare. Ordinul

de trecere în rezervă apare ca tardiv emis, având în vedere hotărârea

Consiliului de Judecată a U.M. 01024 Timișoara a fost emisă la 10.02.2000, iar

ordinul la data de 20.03.2000.

Față de activitatea de aproape 30 de

ani ca ofițer activ cu o pregătire, conduită și dăruire profesională deosebită,

sancțiunea este extremă.

În speță erau aplicabile prevederile

Regulamentului consiliilor de onorare, care la art. 51 prevede pedepsele

disciplinare care pot fi aplicate militarilor art. 48 pct. 4 RG 8 prevede că

abaterile săvârșite de subordonați în afară de infracțiuni se trimit în

judecată la Consiliul de onoare.

Pedeapsa nu este proporțională

conform art. 43 din Regulamentul disciplinei militare cu fapta comisă și

necontestată.

Dată fiind importanța redusă a

faptei Forțele Unikom au considerat-o „un incident intern O.N.U.”.

S-a stabilit că nu este infracțiune.

Față de seniorul contingentului

militar român detașat în Kuwait, mr. M.C. trimis și acesta în fața Consiliului

de judecată nu s-a luat măsura „menținerea în activitate și mutarea într-o altă

garnizoană”.

Hotărârea Consiliului de judecată

s-a luat cu două voturi împotrivă și trei pentru la recomandarea eșalonului

superior.

În mesajul fax cu nr. 155/02.01.2000

al Misiunii României la O.N.U. emis de generalul N.F. s-a menționat că fapta

constituie „eveniment intern O.N.U.” și s-a popus judecarea în Consiliul de

onoare a celor doi ofițeri.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

La 5.09.2001, reclamantul-recurent a

depus concluzii scrise, invocând tardivitatea ordinului ministrului apărării,

întrucât măsura trecerii în rezervă reprezintă o sancțiune disciplinară, iar

ordinul ministrului trebuia emis în termen de 10 zile de la încheierea

cercetării potrivit art. 44 din Regulamentul disciplinei militare astfel:

„Orice pedeapsă disciplinară se aplică în cel mult 10 zile din ziua în care

comandantul a luat în cunoștință de abaterea săvârșită, în caz că se face o

cercetare, din ziua în care comandantul a luat cunoștință de conținutul

acesteia”.

Sub aspectul învederat, ordinul este

tardiv.

Instanța de de fond la termenul de

5.09.2001, a repus cauza pe rol fixând termen la 19.09.2001 pentru soluționarea

excepției de tardivitate a ordinului contestat.

La termenul acordat, s-a soluționat

cauza în fond.

Deși în considerentele sentinței s-a

motivat în sensul că în raport de actele depuse nu este întemeiată excepția de

tardivitate a Ordinului de trecere în rezervă potrivit art. 137 C. proc. civ.,

instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra

celor de fond care face de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a

pricinii.

După încheierea dezbaterilor cauzei

în fond conform art. 258 C. proc. civ. se va întocmi prin întrunirea

majorității, dispozitivul sentinței, care se semnează, sub sancțiunea

nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia

separată a judecătorilor aflați în minoritate.

În speță, rezolvarea excepției de

tardivitate a ordinului nu apare dispozitiv, instanța pronunțându-se direct

asupra fondului pricinii.

Așa fiind, lipsa mențiunii privind

rezolvarea excepției invocate în dispozitivul sentinței echivalând cu o

nepronunțare pe acest aspect, se va admite recursul, se va casa sentința

atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării se vor avea în

vedere și celelalte motive invocate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite reccursul declarat de M.C. împotriva sentinței nr.

232 din 19 septembrie a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2003.