ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3262/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 6 noiembrie 2002, reclamantul A.P. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând anularea deciziei nr. 93093 din 17 octombrie 2002 și obligarea pârâtului să-l reîncadreze pe o funcție corespunzătoare pregătirii sale profesionale. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că trecerea sa în rezervă s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, acuzațiile aduse fiind infirmate de Parchetul Militar București care a cercetat faptele și a dispus scoaterea de sub urmărire penală. Prin sentința civilă nr. 2005 din 26 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că trecerea în rezervă a reclamantului a fost justificată, întrucât a comis abateri grave cu privire la înmatricularea unor autoturisme importate din străinătate, neavând relevanță împrejurarea că faptele imputate nu au fost considerate ca având caracter penal. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul A.P., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greșită a legii. Astfel, reclamantul a învederat că i-a fost respinsă în mod nejustificat cererea de a se prezenta originalul ordinului de trecere în rezervă, act ce nu i-a fost niciodată comunicat și asupra legalității căruia instanța s-a pronunțat fără a fi învestită.

Reclamantul a invocat în motivele de recurs, excepția de ilegalitate a ordinului de trecere în rezervă, în raport cu împrejurarea că a fost emis după împlinirea termenului de prescripție și cu încălcarea regulamentelor în vigoare. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea reține că prin actul nr. 93093 din 17 octombrie 2002, pârâtul a comunicat răspunsul său negativ la memoriul adresat de reclamant, prin care solicita reintegrarea ca ofițer în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, instituție care dispusese trecerea în rezervă, prin Ordinul nr. II/013169 din 15 noiembrie 1994, în conformitate cu prevederile art. 43 lit. i) din Statutul corpului ofițerilor.

Reclamantul a solicitat anularea acestui act, invocând în drept prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, în sensul că adresa reprezintă un refuz nejustificat de a-i fi rezolvată o cerere legală. Instanța de fond, învestită cu soluționarea acțiunii de anulare a acestui act, a reținut în mod întemeiat că respingerea cererii reclamantului, de a fi reintegrat ca ofițer, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, refuzul pârâtului fiind justificat, întemeindu-se pe faptul că trecerea în rezervă, ce a avut loc în 1994, măsură necontestată, s-a dispus ca urmare a abaterilor grave de la prevederile regulamentelor militare.

Criticile formulate de reclamant privind neprezentarea ordinului în original și aprecierea legalității acestuia, nu sunt fondate, la dosar fiind depuse în fotocopii, ordinul respectiv și înscrisurile care au stat la baza emiterii, instanța limitându-se a reține că actul administrativ nu a fost contestat potrivit legii și nu apărea necesar a se prezenta originalele. Cât privește excepția de ilegalitate a ordinului de trecere în rezervă, cerere formulată în recurs, Curtea o constată neîntemeiată, reclamantul având posibilitatea de a ataca acest act administrativ, pe cale directă, în procedura contenciosului administrativ, ceea ce nu a făcut. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.P. împotriva sentinței civile nr. 2005 din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.