ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2744/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la Curtea de Apel Craiova reclamantul P.I.C. a contestat comunicarea din 22 martie 2006, aparținând M.A.I., I.G.J. și I.J.J.T.V., solicitând anularea răspunsurilor din 28 iulie 2005 și din 22 martie 2006, cu consecința reîncadrării în funcția avută, respectiv, ofițer în cadrul I.J.J.T.V. Gorj. Reclamantul, în motivarea acțiunii, a arătat că a urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi ai M.A.I., lucrând ca ofițer activ până în anul 1993, succesiv, ocupând funcții de comandant de pluton în specialitatea pază și ordine, subunități mobile, pluton alpin, iar apoi a fost numit comandat companie pază obiective cu producție specială.

S-a mai susținut că la 7 decembrie 1992 s-a adresat Biroului D.S. al U.M. Târgu Jiu cu un raport, prin care a solicitat mutarea în cadrul I.P.J Dolj ca urmare a unor nevoi personale cauzate de situația familială, precum și un raport de informare la M.I., ulterior dispunându-se trecerea sa în rezervă. Pârâții, prin întâmpinări au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, a tardivității formulării acesteia precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 20 din 25 ianuarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție Instanța de Fond a reținut, în esență, că adresele emise de pârâtul I.J.J.

Gorj, a căror anulare se solicită, nu sunt acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin aceste adrese s-au comunicat informații generale menite să ducă la încunoștințarea reclamantului privitor la dorința sa de a fi reintegrat în rândul ofițerilor M.A.I. Instanța de Fond a mai reținut că aceste adrese reprezintă un punct de vedere raportat la dispozițiile legale, exprimat în urma solicitărilor reclamantului, fără a produce efecte juridice, întrucât nu s-a respins înscrierea sau participarea acestuia la concursurile organizate de M.A.I. pentru reîncadrarea în funcția de ofițer. Nefiind în discuție un act administrativ, nu se impune nici aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 sau art. 11 alin. (2), în cauză nefiind incident un refuz nejustificat și nici un exces de putere.

Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale a pârâților, Instanța a admis excepția privind pe pârâtul I.G.J., constatând că nu există identitate între persoana acesteia și I.G.P. București, și totodată, a apreciat că celelalte pârâte au calitate procesuală pasivă, întrucât memoriile reclamantului au fost înaintate de M.A.I. către I.J.J. Dolj. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul a susținut că în mod greșit a reținut Instanța de Fond că actele a căror anulare a solicitat-o, respectiv răspunsurile din 28 iulie 2005 și din 22 martie 2006 nu au caracter de acte administrative în condițiile Legii nr. 554/2004, deși pârâtele prin refuzul lor de-a dispune reîncadrarea sa în funcțiile deținute i-au produs o vătămare și i-au încălcat drepturile.

Recurentul a mai susținut că este greșită și aprecierea Instanței de Fond în sensul că ar fi putut ataca Ordinul M.A.I. nr. II/01110 din 31 ianuarie 1993, de trecere în rezervă, în condițiile legii contenciosului administrativ nr. 29/1990[1] deoarece acel act normativ nu conține nici o cale de atac. În fine, recurentul a mai arătat în ceea ce privește fondul cauzei, că și-a exprimat nemulțumirile legate de actul de trecere în rezervă ce a fost emis fără respectarea procedurilor impuse de specificul activității sale, aspecte care însă au fost ignorate de Instanța de Fond. Recursul nu este fondat. Înalta Curte examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente și prin prisma criticilor recurentului - reclamant, reține că hotărârea pronunțată de Instanța de Fond este legală astfel că urmează a fi menținută, pentru argumentele în continuare prezentate.

A rezultat neechivoc din actele dosarului că trecerea în rezervă a recurentului - reclamant s-a efectuat la data de 31 ianuarie 1993, prin Ordinul Ministrului de Interne nr. II/01110 din aceeași dată, la propunerea comandatului unității din care făcea parte, conform articolului 43 lit. i) din Statutul corpului ofițerilor, respectiv atunci când sunt comise abateri grave de la prevederile regulamentelor militare. Instanța de Fond corect a reținut că întrucât recurentul - reclamant nu a înțeles să conteste acest ordin, pretins a fi vătămător, la momentul emiterii sale, respectiv în anul 1993, în conformitate cu prevederile legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 în vigoare la acea dată și aplicabilă, acest ordin și-a produs efecte care au și fost acceptate de recurent.

Sunt nefondate așadar criticile recurentului - reclamant vizând aceste considerațiuni ale Instanței de Fond, pe de o parte pentru că ele au de fapt un caracter subsidiar, argumentativ pentru susținerea unei alte constatări, vizând natura legală a actelor contestate, iar pe de alta, pentru că în cauza de față nu s-a analizat nici temeinicia și nici legalitatea ordinului amintit, emis cu 14 ani în urmă. În fine, corect a reținut Instanța de Fond, contrar celor susținute de recurent că adresele solicitate a fi anulate nu sunt acte administrative în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin conținutul lor nu sunt de natură a da naștere sau a modifica raporturi juridice. Adresele în discuție, emise față de solicitarea de reîncadrare primită din partea recurentului - reclamant, nu fac decât să ofere explicații, ilustrate cu trimiteri la prevederile legale aplicabile, față de situația concretă a recurentului trecut în rezervă în condițiile sus - arătate.

Mai mult, într-una dintre adrese se invocă și necompetența unității de a se pronunța în orice mod cu privire la reîncadrarea cerută în cadrul unei alte autorități centrale. Înalta Curte reține și împrejurarea, menționată și în considerentele hotărârii atacate, în sensul că nu se poate susține că autoritățile pârâte ar fi refuzat de fapt să răspundă petițiilor recurentului - reclamant, pentru simplul motiv că acesta nu a fost satisfăcut de relațiile și informațiile primite, astfel că nici din această perspectivă prevederile Legii nr. 554/2004 nu sunt aplicabile, nefiind întrunite cerințele legale impuse de acest act normativ pentru a fi admisă acțiunea recurentului. Reținând așadar netemeinicia tuturor criticilor formulate, în baza art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I.C. împotriva sentinței civile nr. 20 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 mai 2007