ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2744/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la Curtea de Apel Craiova reclamantul P.I.C. a contestat comunicarea din 22 martie 2006,

aparținând M.A.I., I.G.J. și I.J.J.T.V., solicitând anularea răspunsurilor din

28 iulie 2005 și din 22 martie 2006, cu consecința reîncadrării în funcția

avută, respectiv, ofițer în cadrul I.J.J.T.V. Gorj.

Reclamantul, în motivarea

acțiunii, a arătat că a urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi ai M.A.I.,

lucrând ca ofițer activ până în anul 1993, succesiv, ocupând funcții de

comandant de pluton în specialitatea pază și ordine, subunități mobile, pluton

alpin, iar apoi a fost numit comandat companie pază obiective cu producție

specială.

S-a mai susținut că la 7

decembrie 1992 s-a adresat Biroului D.S. al U.M. Târgu Jiu cu un raport, prin

care a solicitat mutarea în cadrul I.P.J Dolj ca urmare a unor nevoi personale

cauzate de situația familială, precum și un raport de informare la M.I., ulterior dispunându-se trecerea sa în rezervă.

Pârâții, prin întâmpinări au

invocat excepția inadmisibilității acțiunii, a tardivității formulării acesteia

precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond au solicitat

respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 20

din 25 ianuarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

soluție Instanța de Fond a reținut, în esență, că adresele emise de pârâtul I.J.J.

Gorj, a căror anulare se solicită, nu sunt acte administrative în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin

aceste adrese s-au comunicat informații generale menite să ducă la

încunoștințarea reclamantului privitor la dorința sa de a fi reintegrat în

rândul ofițerilor M.A.I.

Instanța de Fond a mai

reținut că aceste adrese reprezintă un punct de vedere raportat la dispozițiile

legale, exprimat în urma solicitărilor reclamantului, fără a produce efecte

juridice, întrucât nu s-a respins înscrierea sau participarea acestuia la

concursurile organizate de M.A.I. pentru reîncadrarea în funcția de ofițer.

Nefiind în discuție un act

administrativ, nu se impune nici aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004

sau art. 11 alin. (2), în cauză nefiind incident un refuz nejustificat și nici un

exces de putere.

Referitor la excepțiile

lipsei calității procesuale a pârâților, Instanța a admis excepția privind pe

pârâtul I.G.J., constatând că nu există identitate între persoana acesteia și I.G.P.

București, și totodată, a apreciat că celelalte pârâte au calitate procesuală

pasivă, întrucât memoriile reclamantului au fost înaintate de M.A.I. către I.J.J.

Dolj.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs

dezvoltate, recurentul a susținut că în mod greșit a reținut Instanța de Fond

că actele a căror anulare a solicitat-o, respectiv răspunsurile din 28 iulie 2005

și din 22 martie 2006 nu au caracter de acte administrative în condițiile Legii

nr. 554/2004, deși pârâtele prin refuzul lor de-a dispune reîncadrarea sa în

funcțiile deținute i-au produs o vătămare și i-au încălcat drepturile.

Recurentul a mai susținut că

este greșită și aprecierea Instanței de Fond în sensul că ar fi putut ataca

Ordinul M.A.I. nr. II/01110 din 31 ianuarie 1993, de trecere în rezervă, în

condițiile legii contenciosului administrativ nr. 29/1990[1] deoarece acel act normativ nu conține nici

o cale de atac.

În fine, recurentul a mai

arătat în ceea ce privește fondul cauzei, că și-a exprimat nemulțumirile legate

de actul de trecere în rezervă ce a fost emis fără respectarea procedurilor

impuse de specificul activității sale, aspecte care însă au fost ignorate de Instanța

de Fond.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte examinând

actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente și prin

prisma criticilor recurentului - reclamant, reține că hotărârea pronunțată de Instanța

de Fond este legală astfel că urmează a fi menținută, pentru argumentele în

continuare prezentate.

A rezultat neechivoc din

actele dosarului că trecerea în rezervă a recurentului - reclamant s-a efectuat

la data de 31 ianuarie 1993, prin Ordinul Ministrului de Interne nr. II/01110

din aceeași dată, la propunerea comandatului unității din care făcea parte,

conform articolului 43 lit. i) din Statutul corpului ofițerilor, respectiv

atunci când sunt comise abateri grave de la prevederile regulamentelor militare.

Instanța de Fond corect a

reținut că întrucât recurentul - reclamant nu a înțeles să conteste acest ordin,

pretins a fi vătămător, la momentul emiterii sale, respectiv în anul 1993, în

conformitate cu prevederile legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 în

vigoare la acea dată și aplicabilă, acest ordin și-a produs efecte care au și

fost acceptate de recurent.

Sunt nefondate așadar

criticile recurentului - reclamant vizând aceste considerațiuni ale Instanței de

Fond, pe de o parte pentru că ele au de fapt un caracter subsidiar,

argumentativ pentru susținerea unei alte constatări, vizând natura legală a

actelor contestate, iar pe de alta, pentru că în cauza de față nu s-a analizat

nici temeinicia și nici legalitatea ordinului amintit, emis cu 14 ani în urmă.

În fine, corect a reținut Instanța

de Fond, contrar celor susținute de recurent că adresele solicitate a fi

anulate nu sunt acte administrative în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

întrucât prin conținutul lor nu sunt de natură a da naștere sau a modifica raporturi

juridice. Adresele în discuție, emise față de solicitarea de reîncadrare primită

din partea recurentului - reclamant, nu fac decât să ofere explicații, ilustrate

cu trimiteri la prevederile legale aplicabile, față de situația concretă a

recurentului trecut în rezervă în condițiile sus - arătate. Mai mult, într-una

dintre adrese se invocă și necompetența unității de a se pronunța în orice mod cu

privire la reîncadrarea cerută în cadrul unei alte autorități centrale.

Înalta Curte reține și

împrejurarea, menționată și în considerentele hotărârii atacate, în sensul că

nu se poate susține că autoritățile pârâte ar fi refuzat de fapt să răspundă

petițiilor recurentului - reclamant, pentru simplul motiv că acesta nu a fost

satisfăcut de relațiile și informațiile primite, astfel că nici din această

perspectivă prevederile Legii nr. 554/2004 nu sunt aplicabile, nefiind

întrunite cerințele legale impuse de acest act normativ pentru a fi admisă

acțiunea recurentului.

Reținând așadar netemeinicia

tuturor criticilor formulate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.I.C. împotriva sentinței

civile nr. 20 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 mai 2007