ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2604/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 ianuarie 2003, P.C. a solicitat ca în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției și Ministerul Administrației și Internelor, să se dispună anularea Ordinului nr. 01223 din 15 iulie 1998, emis de pârâtul secund, prin care a fost trecut în rezervă pentru abateri de la prevederile regulamentelor militare, fără dreptul de ajutor la ieșirea din cadrele active. Prin sentința civilă nr. 360 din 22 mai 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca fiind prescrisă.

Instanța a reținut că această soluție se impune, deoarece, din moment ce a fost trecut în rezervă și au încetat raporturile de serviciu, reclamantul a cunoscut existența actului administrativ, iar împrejurarea că o comunicare a ordinului s-a realizat totuși în anul 2002, pe baza cererii depuse, nu este de natură a justifica repunerea lui în termenul de sesizare a curții. Hotărârea a fost atacată cu recurs, de către reclamantul P.C. Recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a soluționat litigiul, pe baza unei excepții de procedură, deoarece din actele de la dosar rezultă că datorită refuzului Inspectoratului General al Poliției de a-i comunica ordinul sancționator, a fost nevoit să formuleze numeroase cereri, memorii și chiar o acțiune în justiție care a format obiectul dosarului nr. 855/2002, al Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ.

Că, abia în urma acestui ultim demers, autoritatea publică emitentă a prezentat (la data de 11 decembrie 2002), o copie a actului administrativ supus controlului jurisdicțional. Critica este neîntemeiată. Din însăși conținutul acțiunii introductive rezultă că reclamantul P.C., fost plutonier în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Dolj, a luat cunoștință de existența și conținutul Ordinului de trecere în rezervă nr. 01223 din 15 iulie 1998, la data de 12 decembrie 2002, când actul respectiv a fost anexat în dosarul nr. 855/CA/2002, al Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ. Este evident astfel, că de la data respectivă au început să curgă termenele de 30 de zile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, atunci în vigoare, atât pentru efectuarea plângerii administrative prealabile, cât și pentru exercitarea dreptului la acțiune la instanța de judecată competentă.

Reclamantul a formulat însă, acțiunea și a comunicat-o cu poșta, la data de 24 ianuarie 2003, menționată pe plicul poștal, adică după expirarea termenului legal prevăzut pentru sesizarea instanței de contencios administrativ. Ținând seama de această împrejurare, invocată de pârâți prin întâmpinare, fără temei se susține în recurs că dreptul la acțiune al reclamantei nu era prescris și instanța trebuia să examineze în fond litigiul. În consecință și în lipsa unor motive de casare de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva sentinței civile nr. 360 din 22 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.