ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2604/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 27 ianuarie 2003,

P.C. a solicitat ca în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliției și

Ministerul Administrației și Internelor, să se dispună anularea Ordinului nr. 01223

din 15 iulie 1998, emis de pârâtul secund, prin care a fost trecut în rezervă

pentru abateri de la prevederile regulamentelor militare, fără dreptul de

ajutor la ieșirea din cadrele active.

Prin sentința civilă nr. 360

din 22 mai 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea, ca fiind prescrisă.

Instanța a reținut că

această soluție se impune, deoarece, din moment ce a fost trecut în rezervă și

au încetat raporturile de serviciu, reclamantul a cunoscut existența actului

administrativ, iar împrejurarea că o comunicare a ordinului s-a realizat totuși

în anul 2002, pe baza cererii depuse, nu este de natură a justifica repunerea

lui în termenul de sesizare a curții.

Hotărârea a fost atacată cu

recurs, de către reclamantul P.C.

Recurentul a susținut că în

mod greșit prima instanță a soluționat litigiul, pe baza unei excepții de

procedură, deoarece din actele de la dosar rezultă că datorită refuzului

Inspectoratului General al Poliției de a-i comunica ordinul sancționator, a

fost nevoit să formuleze numeroase cereri, memorii și chiar o acțiune în

justiție care a format obiectul dosarului nr. 855/2002, al Tribunalului Dolj, secția

comercială și de contencios administrativ.

Că, abia în urma acestui

ultim demers, autoritatea publică emitentă a prezentat (la data de 11 decembrie

2002), o copie a actului administrativ supus controlului jurisdicțional.

Critica este neîntemeiată.

Din însăși conținutul

acțiunii introductive rezultă că reclamantul P.C., fost plutonier în cadrul

Inspectoratului de Poliție al județului Dolj, a luat cunoștință de existența și

conținutul Ordinului de trecere în rezervă nr. 01223 din 15 iulie 1998, la data

de 12 decembrie 2002, când actul respectiv a fost anexat în dosarul nr. 855/CA/2002,

al Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ.

Este evident astfel, că de

la data respectivă au început să curgă termenele de 30 de zile prevăzute de art.

5 din Legea nr. 29/1990, atunci în vigoare, atât pentru efectuarea plângerii

administrative prealabile, cât și pentru exercitarea dreptului la acțiune la

instanța de judecată competentă.

Reclamantul a formulat însă,

acțiunea și a comunicat-o cu poșta, la data de 24 ianuarie 2003, menționată pe

plicul poștal, adică după expirarea termenului legal prevăzut pentru sesizarea

instanței de contencios administrativ.

Ținând seama de această

împrejurare, invocată de pârâți prin întâmpinare, fără temei se susține în

recurs că dreptul la acțiune al reclamantei nu era prescris și instanța trebuia

să examineze în fond litigiul.

În consecință și în lipsa

unor motive de casare de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu,

conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul P.C. împotriva sentinței civile nr. 360 din 22 mai 2003 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 aprilie 2005.