ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2643/2003

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 11 decembrie 2001, C.N.V.M. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3607 din 12 noiembrie 2001 prin care Curtea Supremă de Justiție, secția contencios administrativ, a admis recursul declarat de S.V.B. E.B.G. S.A. București a casat sentința civilă nr. 50 din 23 ianuarie 2001 a Curții de Apel București și a admis acțiunea, dispunând anularea ordonanței C.N.V.M. nr. 149/1999, cu obligarea intimatei la 18.000.000 lei cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, revizuienta a învederat că la data pronunțării deciziei obiectul dedus judecății nu mai era în ființă, în sensul că expirase perioada de 90 de zile de suspendare a autorizației de funcționare a societății, sancțiune dispusă prin ordonanța a cărei anulare s-a solicitat.

Revizuienta a invocat ca temei de drept prevederile art. 322 pct. 2 și 3 C. proc. civ., în sensul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut și că obiectul pricinii nu se află în ființă. Examinând cererea în raport de actele dosarului și față de prevederile legale invocate, Curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată. Prin ordonanța nr. 149 emisă la data de 27 aprilie 1999, C.N.V.M. a dispus sancționarea S.V.M. E.B.G. S.A. cu suspendarea pe o perioadă de 90 de zile a autorizației de funcționare și obligarea societății să restituie proprietarilor valorile mobiliare tranzacționate sau să-i despăgubească corespunzător. La data de 29 iunie 1999, societatea a formulat acțiune în justiție, solicitând anularea ordonanței C.N.V.M.

ca fiind nelegală și netemeinică. Cererea reclamantei respinsă inițial prin sentința civilă nr. 50 din 23 ianuarie 2001 a Curții de Apel București, a fost admisă în urma promovării recursului, prin decizia nr. 3607 din 12 noiembrie 2001,Curtea Supremă de Justiție dispunând anularea ordonanței C.N.V.M. nr. 149/1999. Întrucât instanța s-a pronunțat exclusiv asupra obiectului cererii, respectiv a dispus anularea actului administrativ în litigiu, nu se regăsește cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. De asemenea, cererea de revizuire nu poate fi primită nici în raport de prevederile art. 322 pct. 3 C. proc. civ., neavând relevanță că, încă pe parcursul primei judecăți (dosar nr. 921/1999 al Curții de Apel București ), perioada de timp pentru care se aplicase sancțiunea expirase, acțiunea formulată de reclamantă nefiind suspensivă de executare.

Nu se poate susține că, prin executarea sancțiunii, obiectul pricinii nu ar mai fi în ființă, prin ordonanța atacată dispunându-se, alături de suspendarea autorizației pe timp de 90 de zile și obligarea societății să restituie proprietarilor valorile mobiliare tranzacționate sau plata contravalorii lor. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea revizuire formulată de C.N.V.M. împotriva deciziei nr. 3607 din 12 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție. Obligă revizuienta la 2.500.000 lei cheltuieli de judecată către intimata S.V.M. E.B.G. S.A București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2003.