ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1125/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 166 din 5

martie 1999, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admisă, astfel cum a fost restrânsă, acțiunea formulată de

reclamanta SC C.A. Bacău, reprezentată prin consilier M.V., în contradictoriu

cu pârâta SC C.M. SRL Bacău, în sensul că a obligat pârâta să achite

reclamantei suma de 19.309.709 lei, cu titlu de despăgubiri civile și suma de

2.459.977 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a fost respinsă

excepția autorității de lucru judecat ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, între părți, nu s-a încheiat contract de închiriere pentru spațiul

comercial situat în municipiul Bacău, spațiu care aparține reclamantei, în urma

desprinderii din cadrul U.C.E.C.O.M., dar care este ocupat fără titlu de

pârâtă. Prejudiciul în cauză a fost apreciat pe baza expertizei contabile, ale

cărei concluzii reține că pârâta a ocupat, în perioada ianuarie – iunie 1994, o

suprafață de 484,94 mp, iar în perioada iulie – decembrie 1994, o suprafață de 424,18

mp, pentru care pârâta datorează suma de 19.309.709 lei cu titlu de

despăgubiri.

Prin încheierea nr. 4092, pronunțată

la Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, în ședința din camera de

consiliu de la data de 16 noiembrie 1999 a fost admisă cererea formulată de

petenta SC C.M. SRL Bacău și a strămutat judecarea procesului civil ce a format

obiectul dosarului nr. 3581/1999 de la Curtea de Apel Bacău, la Curtea de Apel

Ploiești.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 38 din 17 iunie

2002, în baza art. 248 și 252 C. proc. civ., a constatat perimat apelul

declarat de pârâta SC C.M. SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în

Bacău, împotriva sentinței nr. 166 din 5 martie 1999, pronunțată de Tribunalul

Bacău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC C.A., cu sediul în Bacău.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a stabilit că, din verificările actelor dosarului, rezultă că ultimul act de

procedură a fost îndeplinit la 15 mai 2001, când cauza a fost suspendată pentru

lipsa nejustificată a părților, conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ. dată de la

care dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părților. În

conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în

judecată și cale de atac se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare mai mult

de 6 luni din vina părților, iar, potrivit art. 252 C. proc. civ., perimarea se

poate constata și din oficiu.

Împotriva deciziei nr. 38 din 17 iunie

2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a declarat recurs pârâta SC C.M. SRL, cu sediul în Bacău, care a

criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul că, în mod greșit, s-a

constatat perimarea apelului, deoarece încheierea de suspendare din 7 martie

2000 a Curții de Apel Ploiești nu a fost comunicată, și despre existența ei nu

s-a avut cunoștință până la termenul din 17 iunie 2002.

Intimata-reclamantă SC C.A. Bacău a

depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Curtea, analizând actele și lucrărilor

dosarului, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că

acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

Printr-o corectă și integrală

apreciere a probelor, instanța de apel a constatat că, prin încheierea din data

de 15 mai 2001, constatându-se lipsa părților, în temeiul art. 242 pct. 2 C.

proc. civ., s-a dispus suspendarea soluționării cauzei. De la această dată, de

când pricina a fost suspendată, au trecut mai mult de 6 luni, în speță, fiind aplicabile

dispozițiile art. 248 C. proc. civ., în sensul că orice cerere de apel se perimă

de drept, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult decât intervalul

de timp menționat mai sus.

În acest sens, relevantă este și

poziția procesuală în faza de apel a apelantei-pârâte SC C.M. SRL Bacău, care,

la termenul din 17 iunie 2002, prin administratorul B.F., a solicitat să se

constate perimat apelul.

Astfel fiind, urmează a respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.M. SRL cu sediul în Bacău, județul

Bacău, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând

ca legală și temeinică decizia nr. 38 din 17 iunie 2002, pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC C.M. SRL Bacău, împotriva deciziei nr. 38 din 17

iunie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 21 februarie 2003.