ÎCCJ, Decizia nr. 240/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Inculpatul R.N. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 50 din 28 ianuarie 2002, pronunțată în apel de Tribunalul Brăila. Sesizat cu judecarea recursului, Curtea de Apel Galați a format dosarul penal nr. 211/2002. La termenul de judecată din 20 februarie 2003, inculpatul R.N. a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Galați, susținând că termenul fixat în cauză a fost prea scurt, astfel că i s-a încălcat dreptul la apărare deoarece nu a avut timpul necesar pentru a-și pregăti apărarea și a angaja avocat. Ca urmare, Curtea de Apel Galați, prin încheierea din aceeași zi, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului, în vederea soluționării cererii de recuzare, la Curtea Supremă de Justiție, secția penală.

Constatând că motivul invocat de inculpat nu constituie caz de incompatibilitate în sensul dispozițiilor art. 46 și urm. C. proc. pen., Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 17 din 7 martie 2003, a respins, ca nefondată, cererea inculpatului de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Galați. Împotriva acestei încheieri, inculpatul R.N. a declarat recurs, fără să formuleze critici susceptibile a fi considerate motive de casare. Recursul nu este admisibil. În conformitate cu prevederile art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat, cu recurs”.

Or, această dispoziție a legii era aplicabilă, în raport cu prevederile art. 52 alin. (6) C. proc. pen., și în cazul încheierii de respingere a cererii de recuzare, evident până la data de 1 iulie 2003, când a fost publicată în Monitorul Oficial modificarea adusă Codului de procedură penală prin Legea nr. 281/2003. De altfel, o încheiere de respingere a cererii de recuzare pronunțată de instanța de recurs nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs nici odată cu fondul, fiind de neconceput ca însăși instanța de control judiciar să-și cenzureze propria încheiere de respingere a cererii de recuzare a întregii instanțe ierarhic inferioare, odată cu examinarea căii de atac asupra fondului cauzei.

Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul R.N. să fie respins ca inadmisibil, cu obligarea acestuia să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul R.N. împotriva încheierii nr. 17 din 7 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare în recurs. Pronunțată în ședință publică azi, 22 septembrie 2003.