ÎCCJ, Decizia nr. 241/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Petiționarul A.D., inculpat apelant

în dosarul penal nr. 404/2000 al Curții de Apel Târgu Mureș, a formulat, la

termenul din 2 aprilie 2003, cerere de recuzare a tuturor judecătorilor acelei

instanțe.

În sprijinul cererii formulate,

petiționarul A.D. a arătat că judecătorii Curții de Apel Târgu Mureș sunt

interesați în cauză deoarece el a chemat în judecată această curte de apel,

pentru încălcarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, pe motiv că la

data de 9 octombrie 2002 i s-a refuzat eliberarea unui certificat ce-i era necesar

într-un alt proces, aflat pe rolul Curții de Apel Suceava.

Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, prin încheierea nr. 32 din 8 aprilie 2003, a respins cererea de

recuzare, ca nefondată, cu motivarea că nu se poate reține existența cazului de

incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. d) C. proc. pen., invocat de

petiționar, deoarece împrejurarea la care acesta se referă nu justifică

susținerea că toți judecătorii Curții de Apel Târgu Mureș ar fi interesați în

cauza cu care a fost sesizată acea instanță.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

Prin art. 385

1

alin. (2)

C. proc. pen. se prevede că „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată

cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii,

pot fi atacate separat cu recurs”.

Această dispoziție a legii era

aplicabilă și în cazul încheierii de respingere a cererii de recuzare,

pronunțată de prima instanță până la data de 1 iulie 2003, când a fost

publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 281/2003, prin care s-a introdus alin.

(7) în art. 52 C. proc. pen., deoarece nici alin. (6) al acelui articol, în

redactarea sa anterioară, și nici vreun alt text de lege nu exceptau

încheierile respective de la regula potrivit căreia puteau fi atacate cu recurs

numai odată cu fondul.

De altfel, nici posibilitatea

atacării cu recurs, odată cu fondul, a încheierii de respingere a cererii de

recuzare nu putea fi extinsă la situațiile când o atare cerere era soluționată

de însăși instanța de recurs pentru că ar fi fost de neconceput ca instanța de

control judiciar să-și cenzureze propria încheiere de respingere a cererii de

recuzare a întregii instanțe ierarhic inferioare.

Așa fiind, și cum, la data

pronunțării de către instanța de recurs a încheierii de respingere a cererii de

recuzare a întregii Curți de Apel Târgu Mureș, posibilitatea atacării cu recurs

a unei astfel de încheieri nu era reglementată prin nici o dispoziție a legii,

se impune concluzia că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

În consecință, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează să fie

respins ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul petiționar A.D., cu

obligarea acestuia să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul A.D. împotriva încheierii nr. 32 din 8 aprilie 2003 a

Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Obligă pe inculpat să plătească

statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunțată în ședință publică azi,

22 septembrie 2003.