ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2901/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 26 mai 2003,

Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de

recuzare formulată de petentul inculpat B.Șt.L. privind pe dl judecător T.B.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

motivat că, în cauză, nu se reține nici unul dintre motivele expres prevăzute

de dispozițiile art. 46, art. 47 și art. 48 C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, în

termenul legal, a declarat recurs petentul inculpat B.Șt.L., criticând-o ca

fiind netemeinică și nelegală.

Examinând recursul declarat în

raport cu dispozițiile legale în vigoare, Curtea constată că acesta este

inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor art. 361 alin. (2) C. proc. pen., „încheierile date în primă

instanță pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul.”

Pe de altă parte, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.,

„încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia

recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu

recurs.”

De asemenea, potrivit art. 52 alin.

final C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis sau respins abținerea, ca

și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac.

Aceasta nu înseamnă că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată

separat cu recurs.

Cu privire la această din urmă

încheiere, din textul menționat, rezultă că aceasta este supusă căilor de atac,

dar nu separat de calea de atac folosită împotriva sentinței sau deciziei și

numai odată cu fondul, potrivit art. 361 alin. (2), respectiv art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.

Prin urmare, atacarea încheierii

separat cu recurs este inadmisibilă, deoarece nu există nici un text de lege

care să prevadă expres că aceasta poate fi atacată separat cu recurs, așa cum

se prevede în art. 385

1

alin. (2) teza finală.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., secția penală a Curții Supreme de Justiție va

respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul inculpat B.Șt.L.

împotriva încheierii din 26 mai 2003, a Curții de Apel București, secția I

penală, și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul

B.Șt.L. împotriva încheierii din 26 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală, în dosarul nr. 3419/2002.

Obligă pe recurent la plata sumei de

500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată, în ședință publică, azi

17 iunie 2003.