ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1817/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată oral

în dosarul nr. 2359/2004 al Tribunalului București, secția a II-a penală,

petentul R.O. a recuzat toți judecătorii din cadrul Tribunalului București.

Prin încheierea pronunțată

în Camera de Consiliu din data de 22 noiembrie 2004, dosar nr. 4070/2004,

Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de

recuzare formulată de R.O. cu motivarea că din analiza acesteia rezultă că nu

au respectate cerințele legii [(art. 52 alin. (5) C. proc. pen.)], iar din

actele și lucrările dosarului nu rezultă existența vreunuia din cazurile de

incompatibilitate menționate în Capitul II al Titlului II din Codul de

procedură penală.

Împotriva încheierii

formulate de Curtea de apel a declarat recurs petentul R.O. considerând-o

netemeinică și nelegală precizând că motivele le va arăta în instanță, lucru pe

care însă nu l-a făcut.

La data fixată pentru

judecarea cauzei, instanța a ridicat din oficiu excepția inadmisibilității

recursului declarat de petent.

Asupra inadmisibilității

recursului declarat de petentul R.O.

Prin articolul unic al

O.U.G. nr. 255/2004 a fost abrogat alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., care

prevede că „Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai

cu recurs”.

Prin urmare, prin

înlăturarea aliniatului 7 al art. 52 C. proc. pen., încheierea prin care s-a

respins cererea de recuzare, cum este și cazul în speță, nu mai este supusă

nici unei căi de atac.

Rămânând definitivă,

încheierea prin care s-a respins recuzarea, exercitarea unei căi de atac

ordinare nu mai este posibilă, iar recursul declarat în aceste condiții este

inadmisibil.

Cum petentul R.O. a declarat

recurs împotriva unei încheieri definitive este fără îndoială că acesta este

inadmisibil urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Aflându-se în culpă

procesuală petentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, ocazionate de judecata prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petentul R.O. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4070/2004.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 martie 2005.