ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 319/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

25 ianuarie 2002, reclamantul D.C. a chemat în judecată Direcția Generală a

Vămilor și Biroul Vamal Alba Iulia, solicitând obligarea pârâților de a-i

elibera scutire de taxa vamală pentru autoturismul Renault Laguna și de a-i restitui

suma achitată cu acest titlu.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că atât el, cât și soția sa, au calitatea de persoane handicapate,

fiind înscrise în gradul II cu handicap. În anul 2001, reclamantul a introdus

în țară autoturismul în litigiu, echipat din fabricație cu o cutie de viteze

automată.

Reclamantul a mai arătat că refuzul

pârâților de a acorda scutirea de plată a taxelor vamale, este nejustificat,

autovehiculul fiind adaptat din fabricație pentru persoanele cu handicap la

piciorul stâng, nemaifiind necesară acea adaptare specială care se efectua la

mașinile de tip mai vechi, constând în înlăturarea ambreiajului.

Prin sentința civilă nr. 90 din 8

mai 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea precizată și a dispus obligarea pârâtului să

vămuiască autoturismul Laguna Renault, cu scutire de taxe vamale și să

restituie reclamantului suma de 35.045.999 lei, taxe vamale încasate.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că acest tip de autovehicul, dotat cu o cutie de viteze

automată, este propice utilizării de către persoanele care prezintă un handicap

locomotor la piciorul stâng, neavând relevanță împrejurarea că autoturismul

poate fi folosit și de persoane fără handicap.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că,

necontestându-se concret un act administrativ, competența de soluționare a

cauzei revine instanțelor de drept comun.

Pe fondul pretențiilor, pârâta a

arătat că potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 102/1999, adulții cu handicap

beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale, pentru introducerea în țară,

o dată la 8 ani, pentru folosința proprie de autovehicule, printre care

autoturisme adaptate special pentru handicapul de care suferă.

Or, autoturismul în litigiu, dotat

din fabricație cu o cutie de viteze automată, nu poate fi apreciat ca fiind

dotat tehnic special pentru persoanele cu handicap, neîntrunind condițiile

legale pentru a putea beneficia de facilități vamale, nefiind adaptat

corespunzător.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate, precum și potrivit art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Primul motiv de casare invocat,

necompetența materială a instanței, este neîntemeiat, în condițiile în care

reclamantul a contestat legalitatea actului administrativ, prin care organele

vamale au impus plata taxelor vamale, în sumă de 35.045.999 lei, solicitând și

restituirea acestora.

Pe fondul pretențiilor, instanța de

fond a reținut în mod justificat că reclamantul, având deficiență motorie la

membrul inferior stâng, are dreptul de a beneficia de facilitatea prevăzută de

art. 19 lit. d) din O.U.G. nr. 102/1999, privind scutirea de la plata taxelor

vamale pentru introducerea în țară a autoturismului.

Deși acest autovehicul, lipsit de

pedala de ambreiaj, care ar presupune folosirea de către conducătorul auto, a

piciorului stâng, nu este construit special pentru persoanele cu handicap la

acest membru; prin dotările de care dispune, poate fi condus atât de prsoanele

sănătoase, cât și de cele cu handicap.

În aceste împrejurări, autoturismul poate

fi asimilat noțiunii prevăzută de O.U.G. nr. 102/1999, mașină „adaptată special

trasportului persoanelor cu handicap, pentru folosință proprie”, în acest sens

fiind și concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, precum și

adeverința emisă de S.N.R.T.O. R.

Având în vedere cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Cluj, împotriva sentinței civile nr. 90 din 8 mai 2002, a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 ianuarie 2003.