ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1765/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC M.F. SRL Zlatna, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Vămilor, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj și Biroul Vamal Alba Iulia, a solicitat anularea deciziei nr. 414 din 30 martie 2001, emisă de primul pârât și a actelor constatatoare nr. 200 - 206 din 31 ianuarie 2001, emise de ultimul pârât. Se susține că sunt nelegale și netemeinice, deoarece ea a importat mijloacele de transport în litigiu, în regim de scutire vamală, bunurile fiind înregistrate și evidențiate în contabilitatea societății, ca atare, astfel că nu datorează taxele vamale, T.V.A. - ul și majorările de întârziere, în sumă totală de 1.642.134.709 lei.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 164 din 22 iunie 2001, a admis acțiunea și a anulat actele contestate. Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3632 din 26 noiembrie 2002, a admis recursurile declarate de părți și a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru completarea materialului probator și pentru o evaluare finală în cadrul căreia să se aprecieze, raportat la datele existente, dacă activitatea desfășurată în cadrul și în folosul zonei defavorizate are o pondere semnificativă și, în funcție de concluzii, dacă se justifică sau nu, regimul fiscal acordat inițial și apoi retras.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 234 din 2 iulie 2003, a admis acțiunea, a anulat actele contestate și a exonerat de răspundere, societatea, reținând concluziile raportului de expertiză, în sensul că ponderea activității de transport rutier de mărfuri în cadrul zonei defavorizate este de 79,92%. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj și Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba au declarat recurs, întemeiat potrivit primei recurente, pe cuprinderea de motive contradictorii (art. 304 pct. 7), nepronunțarea asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (art. 304 pct. 10) și aplicare greșită a legii (art. 304 pct. 9), iar potrivit celor de ai doilea recurenți, pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Se susține că nu sunt îndeplinite cerințele O.U.G. nr. 24/1998, privind regimul zonelor defavorizate, modificată și completată prin O.U.G. nr. 75/2000, că soluția se bazează pe o expertiză la care s-au făcut obiecțiuni și care demonstrează legalitatea actelor încheiate de organul de control. Recursurile sunt nefondate. Prin procesul-verbal nr. 152 din 16 ianuarie 2001, organul vamal a constatat că reclamanta în perioada ianuarie – decembrie 2000, a importat în regim de scutire de drepturi vamale în baza prevederilor O.U.G. nr. 24/1998 și a certificatului de investitor în zonă defavorizată nr. 20/2000, două autoturisme, trei autotractoare și patru semiremorci pe care le-a folosit în altă localitate și în interese din afara zonei defavorizate, încălcând astfel prevederile art. 5 din O.U.G.

nr. 24/1998 și datorând bugetului suma de 1.642.134.709 lei. Contestația formulată de societate a fost respinsă prin decizia nr. 414/2001 a Ministerului Finanțelor, iar instanța a anulat actele contestate, reținând ca îndeplinite condițiile legale. În conformitate cu art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 24/19998, republicată, „societățile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române, precum și întreprinzătorii particulari sau asociațiile familiale autorizate conform Decretului - lege nr. 54/1990, privind organizarea și desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative, care își au sediul și își desfășoară activitatea în zona defavorizată, beneficiază pentru investițiile nou create de următoarele facilități: a) scutirea de la plata taxelor vamale și a T.V.A.

– ului, pentru mașinile, utilajele, instalațiile, echipamentele, mijloacele de transport, alte bunuri amortizabile care se importă în vederea efectuării de investiții în zonă. Investiția nou creată este definită de art. 1 lit. e) din H.G. nr. 525/1999, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 24/1998, ca fiind investiția care se efectuează și se înregistrează în evidențele financiar-contabile ale agentului economic după declararea zonei defavorizate. În cauză, reclamanta are certificat de investitor în zonă defavorizată emis de Agenția de Dezvoltare Regională Alba Iulia, iar importul celor 8 autovehicule în regim de scutire taxe vamale se justifică prin aceea că l-a înregistrat în evidența contabilă, aceste mijloace nu le-a înstrăinat, le folosește fiind închiriate în baza unui contract de prestări servicii către SC M.D.F.

SA Sebeș, are personal din zona defavorizată, o parte din ei șomeri și beneficiază de facilitățile prevăzute în H.G. nr. 813/1999, privind zona minieră Apuseni – zonă defavorizată. Conform obiectului de activitate stabilit prin actul constitutiv, reclamanta a realizat prestări servicii de transport rutier de mărfuri, ponderea activităților de transport rutier de mărfuri în cadrul zonei fiind de 79,92%, raportat la veniturile realizate din executarea contractului de prestări servicii și de 79,30%, raportat la veniturile totale realizate din activitatea de transport rutier în perioada supusă controlului. În consecință, criticile din recurs vizând reținerea de motive contradictorii, nepronunțarea pe probele administrate și aplicarea greșită a legii, nu pot fi reținute ca întemeiate, astfel că soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj și de Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba, împotriva sentinței civile nr. 234 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2004.