ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3050/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 19 martie 2007,

reclamantul M.D. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând obligarea acestuia să-i

recunoască dreptul la atribuirea gratuită a unui mijloc de transport autonom,

corespunzător standardelor internaționale pentru marii mutilați și pentru

persoanele prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341 din

12 iulie 2004.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că este pensionat cu gradul 3 de invaliditate ca urmare a

rănilor suferite în timpul evenimentelor din decembrie 1989, situație care îi

conferă dreptul de a beneficia de prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 341/2004. Cu toate că a făcut numeroase demersuri în acest sens,

pârâtul refuză nejustificat să-i rezolve cererea.

Prin sentința civilă nr. 2788

din 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a obligat Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să recunoască

reclamantului dreptul de a beneficia de un mijloc de transport autonom

corespunzător standardelor internaționale.

S-a reținut pentru aceasta

că s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 5 alin. (1) lit. i)

din Legea nr. 341/2004, fiind deținător al titlului prevăzut de lege și rănit

gradul 3 de invaliditate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În acest sens, recurentul a

susținut că reclamantul-intimat a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 34/2004

prin Convenția nr. 18/2661 din 16 aprilie 2002, fiindu-i acordat cu titlu

gratuit un autoturism Dacia 1310LI Berlină, an de fabricație 2002, cu obligația

expresă în sarcina sa de a-l adapta la deficiențele locomotorii pe care le are.

Cum această obligație s-a

dovedit a nu fi îndeplinită prin hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă (sentința civilă nr. 6122/2004 a Judecătoriei sector 1 București) a

fost obligat să restituie autoturismul, fapt realizat la 5 aprilie 2006.

În atare situație,

atribuirea unui nou mijloc de transport contravine dispozițiilor art. 13 alin.

(3) din Legea nr. 341/2004 care prevede explicit că de acest drept nu mai pot

beneficia persoanele cărora le-a mai fost acordat.

Recursul este fondat.

Prin acțiune, reclamantul a

solicitat recunoașterea dreptului pe care îl conferă dispozițiile art. 5 alin.

(1) lit. i) din Legea nr. 341/2004 privind recunoștința față de eroii martiri

și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției Române din Decembrie

1989, respectiv acela de a-i fi atribuit gratuit un mijloc de transport

autonom, un autoturism corespunzător standardelor internaționale.

Potrivit dispozițiilor

legale menționate, pentru marii mutilați și persoanele cu grad de invaliditate

locomotorie [art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1] se prevede scutirea de plata

taxelor și impozitelor pentru autoturisme hycomat și motociclu, precum și

scutirea de taxe la importul unui singur autoturism tip hycomat sau atribuirea

gratuită, în proprietate a unui mijloc de transport autonom corespunzător

standardelor internaționale.

Este evident că legiuitorul

a prevăzut atribuirea gratuită, în proprietate, pentru mijlocul de transport

autonom corespunzător standardelor internaționale și care poate fi utilizat de

către persoanele cu handicap fizic.

Or, prin acțiune,

reclamantul solicită expres atribuirea gratuită a unui autoturism ca mijloc de

transport autonom și care neadaptat la invaliditatea sa, nu poate fi inclus în

categoria celor pe care le are în vedere textul de lege menționat.

De altfel, reclamantului i-a

fost atribuit în condițiile Legii nr. 42/1990 un autoturism Dacia 1310 pe care,

potrivit convenției încheiate la acel moment (18/2661 din 16 aprilie 2002) s-a

obligat să-l adapteze la deficiențele sale locomotorii.

Cum acest lucru nu s-a

întâmplat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a fost

obligat să-l înapoieze pârâtei.

Astfel fiind și având în

vedere dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 care interzic

acordarea acestui drept persoanelor care au mai beneficiat de el, urmează a se

constata că în mod greșit s-a apreciat de către instanța fondului că

reclamantul este îndreptățit să-l primească.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989

împotriva sentinței civile nr. 2788 din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

pe fond, respinge acțiunea formulată de M.D. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2008.