ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5535/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Timișoara, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin Sentința nr. 510 din 24 septembrie 2012, a respins contestația formulată de contestatorul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor în contradictoriu cu intimații M.M.S. și Biroul Executorului Judecătoresc R.G.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: În cauză s-a formulat contestație la titlu, reprezentat de Sentința civilă nr. 324 din 05 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1352/59/2006, hotărâre prin care contestatorul a fost obligat la atribuirea în proprietatea reclamantului M.M.S., intimat în prezenta contestație, a unui autoturism adaptat infirmității sale fizice cauzate prin împușcare în timpul Revoluției din Decembrie 1989. Prin urmare, sunt aplicabile dispozițiile speciale vizând contestația la titlu, respectiv art. 399 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 1 C. proc.

civ., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor anterior menționate, rezultă că, dacă s-a folosit de procedura prevăzută de art. 281 1 C. proc. civ., contestația care vizează o hotărâre judecătorească nu mai poate fi primită. Or, în speța de față, contestatorul a uzat de procedura lămuririi cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ce constituie titlu executoriu, fiind pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. 1352/59/2006, Încheierea nr. 324 din 06 martie 2008 prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului acestei sentințe, în sensul obligării Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 la atribuirea unui autoturism nou adaptat gradului de invaliditate al reclamantului.

Ca atare, singura cale de care putea uza contestatorul era recursul împotriva încheierii mai sus menționate, iar nu contestația la titlu. Pe cale de consecință, Curtea a constatat că este întemeiată apărarea intimatului M.M.S. potrivit căreia contestația formulată este inadmisibilă. Mai mult decât atât, prima instanță a reținut că aspectele invocate de contestator cu privire la persoana obligată, la întinderea dispozitivului și la modalitatea de executare a dispozitivului au fost soluționate, cu autoritate de lucru judecat, de către Curtea de Apel Timișoara, prin Sentința civilă nr. 319 din 21 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 10684/299/2009, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat de contestatorul din prezenta cauză.

Pe parcursul soluționării dosarului anterior indicat, obligația prevăzută în titlu s-a și executat silit prin echivalent, Curtea de Apel respingând prin aceeași hotărâre, respectiv prin Sentința civilă nr. 319 din 21 iulie 2011, și cererea de întoarcere a executării silite formulate de contestatorul din prezenta cauză. Prin urmare, din această perspectivă, contestație la executare este și lipsită de obiect. 2. Recursul declarat de contestatorul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor În recursul său, contestatorul a solicitat modificarea sentinței, admiterea contestației, în sensul obligării intimatului M.M.S. la restituirea contravalorii autoturismului SO în sumă de 22.497 euro, în raport de prevederile art. 404 1 - 404 4 C. proc.

civ., întrucât acesta nu a procedat la achiziționarea autoturismului În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea atacată: 2.1. Prima instanță a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției publice și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât obligația impusă prin Sentința civilă nr. 324/2007 aparține, în realitate, Secretariatului General al Guvernului. 2.2. Instanța nu a ținut seama de faptul că a fost investită doar cu încuviințarea executării silite a Sentinței civile nr. 324 din 05 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și a instituit obligații cu evidenta încălcare a legii.

3. Apărările formulate de intimatul M.M.S. Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 1258/59/2008, reclamantul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a solicitat în contradictoriu cu parații M.M.S.

și Biroul Executorului Judecătoresc R.G. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Somației nr. 323 din data de 03 noiembrie 2008 dată în executarea Sentinței civile nr. 324 din 05 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Totodată, în baza art. 281 1 C. proc. civ., reclamantul a solicitat instanței să precizeze întinderea dispozitivului, sub aspectul faptului dacă instituția poate acorda reclamantului un autoturism din cele deținute în urma executării silite a unor beneficiari ai Legii nr. 341/2004, care nu îndeplinesc condițiile de acordare a unui autoturism adaptat infirmității. Prin Sentința nr. 33 din 09 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1258/59/2008, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația la executare.

Prin Decizia nr. 3028 din 02 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul, a casat sentința anterior arătată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 3 București. În motivarea soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că, față de obiectul cererii, sunt aplicabile dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 sub nr. 11602/301/2009 la data de 22 iunie 2009. Prin Sentința nr. 8648 din 21 iulie 2009, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza la Judecătoria Sectorului 1 București.

În esență, s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar în baza art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. Competența teritorială instituită de art. 400 alin. (1) C. proc. civ. este o competență teritorială absolută, iar, în speța dedusă judecății, sediul contestatorului debitor, unde se face executarea, este în București, sector 1. Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Sectorului 1 București, sub nr. 30343/299/2009. Prin Sentința civilă nr. 14361 din 26 noiembrie 2009, Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 400 alin. (2) teza I C. proc.

civ., a admis excepția necompetenței speciale, în ceea ce privește contestația la titlu și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. În baza art. 165 C. proc. civ., a disjuns contestația la executare propriu-zisă și a dispus formarea unui nou dosar, în care s-a stabilit termen la data de 04 martie 2010. În considerente, asupra excepției necompetenței materiale, a reținut că, potrivit art. 400 alin. (2) teza I C. proc. civ., contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Cum titlul executor îl reprezintă Sentința civilă nr. 324 din 05 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1352/59/2006, competența de soluționare a contestației la titlu revine Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 30343/299/2009 care, prin Sentința nr. 510 din 24 septembrie 2012, a respins contestația ca inadmisibilă, pentru considerentele expuse la pct. I.1. din prezenta decizie. Critica de nelegalitate prezentată la pct. I.2.1. nu poate fi primită de către instanța de control judiciar, în raport de următoarele motive: Pe de o parte, Curtea de apel nu putea analiza excepția lipsei calității procesuale pasive a Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în condițiile în care a respins contestația la titlu ca inadmisibilă. Pe de altă parte, în mod corect prima instanță a considerat că este inadmisibilă contestația dedusă judecății, în raport de argumentele prezentate în cuprinsul sentinței atacate.

În mod concret, fiind vorba despre o contestație la titlu, sunt incidente prevederile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 1 C. proc. civ., se poate face contestație, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. La data formulării contestației la titlu de față, se utilizase de către partea interesată procedura prevăzută de art. 281 1 C. proc. civ. în urma căreia a fost pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal Încheierea nr. 324 din 06 martie 2008 prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului Sentinței nr. 324/2007, în sensul obligării Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 la atribuirea unui autoturism nou adaptat gradului de invaliditate al intimatului M.M.S.

Ca atare, soluția de inadmisibilitate a contestației la titlu pronunțată de curtea de apel este în consonanță cu dispozițiile legale anterior nominalizate. În raport de cele anterior prezentate, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondată nici critica recurentului expusă la pct. I.2.2. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul la 3.213 RON cheltuieli de judecată către intimatul M.M.S. (onorariu de avocat).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 împotriva Sentinței civile nr. 510 din 24 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la 3.213 RON cheltuieli de judecată către intimatul M.M.S. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2013. Procesat de GGC - LM