ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5535/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5535/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Curtea de Apel Timișoara, secția de

Contencios Administrativ și Fiscal, prin Sentința nr. 510 din 24 septembrie

2012, a respins contestația formulată de contestatorul Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor în contradictoriu cu intimații M.M.S. și Biroul

Executorului Judecătoresc R.G.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

În cauză s-a formulat

contestație la titlu, reprezentat de Sentința civilă nr. 324 din 05 decembrie

2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1352/59/2006,

hotărâre prin care contestatorul a fost obligat la atribuirea în proprietatea

reclamantului M.M.S., intimat în prezenta contestație, a unui autoturism

adaptat infirmității sale fizice cauzate prin împușcare în timpul Revoluției

din Decembrie 1989.

Prin urmare, sunt

aplicabile dispozițiile speciale vizând contestația la titlu, respectiv art.

399 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă nu s-a utilizat procedura

prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ., se poate face contestație și

în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau

aplicarea titlului executoriu.

Din interpretarea per

a contrario a dispozițiilor anterior menționate, rezultă că, dacă s-a folosit

de procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ., contestația care

vizează o hotărâre judecătorească nu mai poate fi primită.

Or, în speța de față,

contestatorul a uzat de procedura lămuririi cu privire la înțelesul, întinderea

sau aplicarea dispozitivului hotărârii ce constituie titlu executoriu, fiind

pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. 1352/59/2006,

Încheierea nr. 324 din 06 martie 2008 prin care s-a dispus lămurirea

dispozitivului acestei sentințe, în sensul obligării Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 la atribuirea unui

autoturism nou adaptat gradului de invaliditate al reclamantului.

Ca atare, singura

cale de care putea uza contestatorul era recursul împotriva încheierii mai sus

menționate, iar nu contestația la titlu.

Pe cale de

consecință, Curtea a constatat că este întemeiată apărarea intimatului M.M.S.

potrivit căreia contestația formulată este inadmisibilă.

Mai mult decât atât,

prima instanță a reținut că aspectele invocate de contestator cu privire la

persoana obligată, la întinderea dispozitivului și la modalitatea de executare

a dispozitivului au fost soluționate, cu autoritate de lucru judecat, de către

Curtea de Apel Timișoara, prin Sentința civilă nr. 319 din 21 iulie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 10684/299/2009, rămasă

irevocabilă prin respingerea recursului formulat de contestatorul din prezenta

cauză.

Pe parcursul

soluționării dosarului anterior indicat, obligația prevăzută în titlu s-a și

executat silit prin echivalent, Curtea de Apel respingând prin aceeași

hotărâre, respectiv prin Sentința civilă nr. 319 din 21 iulie 2011, și cererea

de întoarcere a executării silite formulate de contestatorul din prezenta cauză.

Prin urmare, din

această perspectivă, contestație la executare este și lipsită de obiect.

de contestatorul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

În recursul său,

contestatorul a solicitat modificarea sentinței, admiterea contestației, în

sensul obligării intimatului M.M.S. la restituirea contravalorii autoturismului

SO în sumă de 22.497 euro, în raport de prevederile art. 404

1

- 404

4

C. proc. civ., întrucât acesta nu a procedat la achiziționarea autoturismului

În motivarea căii

extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate cu

privire la hotărârea atacată:

2.1. Prima instanță a

soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției

publice și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât obligația impusă prin

Sentința civilă nr. 324/2007 aparține, în realitate, Secretariatului General al

Guvernului.

2.2. Instanța nu a

ținut seama de faptul că a fost investită doar cu încuviințarea executării

silite a Sentinței civile nr. 324 din 05 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara și a instituit obligații cu evidenta încălcare a legii.

formulate de intimatul M.M.S.

Intimatul a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

fapt și de drept relevante

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 1258/59/2008,

reclamantul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 a solicitat în contradictoriu cu parații M.M.S. și Biroul

Executorului Judecătoresc R.G. pronunțarea unei hotărâri prin care să se

dispună anularea Somației nr. 323 din data de 03 noiembrie 2008 dată în

executarea Sentinței civile nr. 324 din 05 decembrie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara.

Totodată, în baza

art. 281

1

C. proc. civ., reclamantul a solicitat instanței să precizeze

întinderea dispozitivului, sub aspectul faptului dacă instituția poate acorda

reclamantului un autoturism din cele deținute în urma executării silite a unor

beneficiari ai Legii nr. 341/2004, care nu îndeplinesc condițiile de acordare a

unui autoturism adaptat infirmității.

Prin Sentința nr. 33

din 09 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1258/59/2008, Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația

la executare.

Prin Decizia nr. 3028

din 02 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Contencios

Administrativ și Fiscal a admis recursul, a casat sentința anterior arătată și

a trimis cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 3

București.

În motivarea soluției

pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că, față de obiectul

cererii, sunt aplicabile dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform

cărora, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va

face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 sub nr. 11602/301/2009 la data

de 22 iunie 2009.

Prin Sentința nr.

8648 din 21 iulie 2009, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat cauza la Judecătoria Sectorului 1

București.

În esență, s-a

reținut că, potrivit prevederilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația

se introduce la instanța de executare, iar în baza art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va

face executarea.

Competența

teritorială instituită de art. 400 alin. (1) C. proc. civ. este o competență

teritorială absolută, iar, în speța dedusă judecății, sediul contestatorului

debitor, unde se face executarea, este în București, sector 1.

Dosarul a fost

înregistrat la Judecătoria Sectorului 1 București, sub nr. 30343/299/2009.

Prin Sentința civilă

nr. 14361 din 26 noiembrie 2009, Judecătoria Sectorului 1 București, în baza

art. 400 alin. (2) teza I C. proc. civ., a admis excepția necompetenței

speciale, în ceea ce privește contestația la titlu și a declinat competența de

soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal.

În baza art. 165 C.

proc. civ., a disjuns contestația la executare propriu-zisă și a dispus

formarea unui nou dosar, în care s-a stabilit termen la data de 04 martie 2010.

În considerente,

asupra excepției necompetenței materiale, a reținut că, potrivit art. 400 alin.

(2) teza I C. proc. civ., contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii

sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat

hotărârea ce se execută.

Cum titlul executor

îl reprezintă Sentința civilă nr. 324 din 05 decembrie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1352/59/2006, competența de soluționare

a contestației la titlu revine Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Dosarul a fost

reînregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal sub nr. 30343/299/2009 care, prin Sentința nr. 510 din

24 septembrie 2012, a respins contestația ca inadmisibilă, pentru

considerentele expuse la pct. I.1. din prezenta decizie.

Critica de

nelegalitate prezentată la pct. I.2.1. nu poate fi primită de către instanța de

control judiciar, în raport de următoarele motive:

Pe de o parte, Curtea

de apel nu putea analiza excepția lipsei calității procesuale pasive a

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, în condițiile în care

a respins contestația la titlu ca inadmisibilă.

Pe de altă parte, în

mod corect prima instanță a considerat că este inadmisibilă contestația dedusă

judecății, în raport de argumentele prezentate în cuprinsul sentinței atacate.

În mod concret, fiind

vorba despre o contestație la titlu, sunt incidente prevederile art. 399 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de

art. 281

1

C. proc. civ., se poate face contestație, în cazul în care

sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea

titlului executoriu.

La data formulării

contestației la titlu de față, se utilizase de către partea interesată

procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ. în urma căreia a fost

pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal Încheierea nr. 324 din 06 martie 2008 prin care s-a

dispus lămurirea dispozitivului Sentinței nr. 324/2007, în sensul obligării

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 la

atribuirea unui autoturism nou adaptat gradului de invaliditate al intimatului

M.M.S.

Ca atare, soluția de

inadmisibilitate a contestației la titlu pronunțată de curtea de apel este în

consonanță cu dispozițiile legale anterior nominalizate.

În raport de cele

anterior prezentate, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondată

nici critica recurentului expusă la pct. I.2.2.

soluției adoptate în recurs

În consecință, din

cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine

publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea

contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul la 3.213 RON cheltuieli de

judecată către intimatul M.M.S. (onorariu de avocat).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 împotriva Sentinței civile nr. 510 din 24 septembrie 2012 a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă recurentul la

3.213 RON cheltuieli de judecată către intimatul M.M.S.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 mai 2013.

Procesat de GGC - LM