ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3954/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3954/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
acțiunea formulată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ
și fiscal, reclamantul A.V.I. a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de
Stat pentru problemele revoluționarilor din Decembrie 1989 solicitând obligarea
acestuia să emită un răspuns referitor la plângerea, împotriva adresei din 24
iulie 2009 și, pe cale de consecință să își revoce poziția exprimată în adresa din
24 iulie 2009; să se dispună obligarea Secretariatul de Stat pentru problemele
revoluționarilor din Decembrie 1989, la soluționarea favorabilă a Dosarului
reclamantului A.V.I., având nr. 20148 și, pe cale de consecință, preschimbarea
certificatului de luptător pentru victoria revoluționarilor Române din
decembrie 1989 - remarcat prin fapte deosebite, în conformitate cu dispozițiile
Legii nr. 314/2004, cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 1, 10 și 11 din
Legea nr. 554/2004, a Decretului-Lege nr. 110/1991, art. 2 anexa 1 din Legea
nr. 42/1990, art. 3 și 5 din Legea nr. 341/2004, și normele de aplicare ale
acesteia aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.
Prin sentința nr. 489 din 9 noiembrie
2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a
respins ca nefondată acțiunea reclamantului A.V.l. împotriva pârâtului
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.
Împotriva acestei sentințe a declarat
recurs reclamantul A.V.l., susținând că este netemeinică și nelegală.
Înalta Curte de Casație și Justiție la
termenul din 15 iunie 2011, constatând lipsa nejustificată a părților, a dispus
suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.
civ.
Datorită faptului că până la data de
26 iunie 2012 nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și
nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și
Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se
discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc.
civ.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1)
C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,
revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perima de drept,
chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de
un an" iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin
îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de
către partea care justifică interes.
Având în vedere și prevederile
dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cursul
perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării,
pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu
este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Astfel, după
încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va
continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea
suspendării.
Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte
de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum
sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea
dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu
perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de
A.V.I. împotriva sentinței civile nr. 489 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel
Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 4 octombrie 2012.