ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3297/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov la data de 27 aprilie 2010, sub nr 338/64/2010, reclamantul P.D. a

chemat în judecată pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, solicitând obligarea acestuia la emiterea

deciziei conform Legii nr 341/2004 de soluționare a cererii privind eliberarea

titlului solicitat prin recunoașterea calității.

În motivarea cererii introductive

s-a arătat că reclamantul s-a adresat pârâtului pentru a se constata că îndeplinește

condițiile cerute de Legea nr 341/2004 și, ca urmare, să emită titlul conferit sau,

în caz contrar, să motiveze refuzul în acest sens. Poziția pârâtului a fost de refuz

nejustificat, reclamantul adresându-se cu contestație și la Comisia parlamentară

a revoluționarilor din decembrie 1989 care a răspuns în sensul că dosarul nu a fost

propus pentru avizare conform legii.

În opinia reclamantului,

aspectele prezentate denotă o rea credință din partea pârâtului care refuză să se

pronunțe asupra cererii.

Pârâtul Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a formulat întâmpinare

prin care a invocat următoarele excepții:

- excepția lipsei procedurii

prealabile, raportat la dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. și ale art.

9 alin. (5) din Legea nr 341/2004;

- excepția inadmisibilității

acțiunii motivată de faptul că Legea nr. 341/2004 și H.G. nr. 1412/2004 nu stabilesc

în sarcina pârâtului eliberarea certificatelor doveditoare preschimbate pentru dosarele

incomplete și asupra cărora planează suspiciuni datorate inadvertențelor cuprinse

între memoriu personal, declarațiile martorilor și legalitatea sau autenticitatea

documentelor ce vin să întregească imaginea de ansamblu a faptelor deosebite săvârșite

de solicitantul preschimbării certificatului doveditor sau în cuprinsul documentelor

nu au fost depuse completări. De asemenea, s-a mai arătat că, potrivit prevederilor

art. 7 H.G. nr. 1412/2004, în înțelesul prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 341/2004, prin acordarea titlurilor se înțelege preschimbarea certificatelor

doveditoare emise în perioada 1990-1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calități

de revoluționar. Ca urmare, față de împrejurarea că reclamantul nu a deținut, în

temeiul Legii nr. 42/1990, certificat doveditor al titlului solicitat, pârâtul nu

are ce să îi preschimbe;

- excepția lipsei calității

procesuale pasive a Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 motivată de faptul că, potrivit art. 3 din Legea nr. 42/1990,

titlurile de Erou-martir al Revoluției române din decembrie 1989 și de Luptător

pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 se conferă de Președintele

României, la propunerea Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției

din decembrie 1989 a cărei componență a fost prevăzută de anexa 1 la legea menționată;

- excepția tardivității

introducerii acțiunii, față de dispozițiile art. 48 din Regulamentul de organizare

și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din

decembrie 1989, aprobat prin H.G. nr. 566/1996, potrivit cu care această comisie

este organul abilitat de lege să facă propuneri Președintelui României și față de

faptul că această comisie și-a încetat activitatea în termen de un an de la data

intrării în vigoare a Legii nr 30/1996, respectiv la data de 7 mai 1997;

- excepția prescripției

dreptului la acțiune raportat la dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens s-a arătat că reclamantul a solicitat Secretariatului de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 preschimbarea certificatului

de revoluționar în anul 2009, cererea de preschimbare și documentele anexate fiind

înregistrate ca petiție, din 29 martie 2007 și nu ca dosar de preschimbare a certificatului

de revoluționar, fără a fi înregistrate în registrul special de evidență a dosarelor

de preschimbare a certificatelor de revoluționar.

Pe fond a arătat pârâtul

că pentru faptul că reclamantului nu i-a fost atribuit prin decret prezidențial

titlul de luptător, acesta se putea adresa în perioada 1993-1999 fie Comisiei pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, fie Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, care aveau competența

să întreprindă demersurile necesare în vederea atribuirii, prin decret prezidențial,

a titlului în discuție.

În ceea ce privește excepția

lipsei procedurii prealabile a reținut prima instanță că, reclamantul s-a adresat

la data de 10 aprilie 2009 pârâtului Secretariatului de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 solicitând acordarea titlului de Luptător Remarcat

prin Fapte Deosebite în Revoluția Română din 1989 sau de Participant la Victoria

Revoluției Române din Decembrie 1989.

Această instituție i-a

răspuns în sensul că cererea sa nu poate fi soluționată în sens favorabil pentru

motivele expuse mai sus. Fiind nemulțumită de răspunsul primit, reclamantul s-a

adresat, în condițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanței de contencios

administrativ, reclamând un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale. Ca

urmare, în situația reclamantului nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea

nr. 554/2004 nefiind necesară parcurgerea procedurii prealabile.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a reținut instanța de fond că, prin Legea

nr. 341/2004 s-a reglementat preschimbarea certificatelor dobândite prin Legea nr.

42/1990, rolul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 este acela de a analiza dosarele persoanelor care solicită preschimbarea certificatelor,

de a elibera noul tip de certificat ca singur document valabil pentru a beneficia

de prevederile Legii nr. 341/2004 și de a face propuneri Președintelui României

pentru acordarea ordinului prevăzut de art. 3 alin. (3), rezultând astfel netemeinicia

acestei excepții.

Excepția prescripției

dreptului la acțiune a fost, de asemenea, apreciată ca neîntemeiată, cu motivarea

că faptul că, în timp, dreptul de a obține unul dintre titlurile conferite de Legea

nr. 42/1990, a fost limitat ca urmare a încetării activității comisiilor care constatau

respectivele calități, nu are semnificația unei prescripții a dreptului material

la acțiune, prescripția unui drept fiind clar reglementată de lege.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității a reținut instanța de fond că este întemeiată, deoarece din economia

întregii Legi nr. 341/204 rezultă faptul că în prezent niciuna dintre calitățile

conferite de Legea nr 42/1990 nu mai pot fi acordate, nemaiexistând vreo instituție

abilitată în acest sens. Rolul pârâtului Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 este doar acela de a preschimba certificatele

acordate de comisiile anterior menționate și nu de a constata vreuna dintre calitățile

prevăzute de art. 3 din Legea nr. 341/2004.

În aceste condiții, a

tras concluzia curtea de apel că acțiunea formulată de reclamant este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul P.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ.

Prin criticile formulate,

recurentul-reclamant susține, în esență, că instanța de fond a interpretat legea

prin adăugare, în sensul că a conferit, prin motivare, un rol strict Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, care nu reiese din

prevederile Legii nr. 341/2004. A mai arătat că, a întocmit dosarul necesar eliberării

certificatului de revoluționar, cu dovezi indubitabile că a fost luptător activ

în revoluție, dar autoritatea pârâtă refuzat să răspundă la cererea formulată.

Recursul este nefondat.

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia,

după cum se va arăta în continuare:

Recurentul nu contestă

cele reținute în hotărârea primei instanțe, în sensul că nu a urmat procedura legală

pentru recunoașterea, de către autoritățile competente, a calității de Luptător

pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 sau de Participant la Revoluție conform

Legii nr. 42/1990, însă susține că autoritățile statului ar fi trebuit să-i soluționeze

legal dosarul pe care l-a depus potrivit Legii nr. 341/2004.

Această alegație a recurentului

nu poate fi primită, deoarece s-ar crea o discriminare inacceptabilă între cei care

au urmat procedura legală și au dobândit titlurile și drepturile prevăzute de Legea

nr. 42/1990 și apoi de Legea nr. 341/2004 și cei care au rămas în pasivitate și

solicită recunoașterea calității de revoluționar după 20 de ani, după ce parte din

instituțiile cu competențe în acest domeniu au fost deja desființate (Comisia pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, Comisia pentru aplicarea

Legi nr. 42/1990).

Pe de altă parte, procedura

recunoașterii calității de „revoluționar” are un caracter facultativ, autoritățile

neputând-o exercita din oficiu, în locul persoanelor îndreptățite, cu încălcarea

principiului disponibilității, deoarece, mulți din participanții la revoluție nu

au cerut niciodată recunoașterea vreunui drept decurgând din această calitate și

cu atât mai mult vreun beneficiu.

Așa cum corect a reținut

în prima instanță, titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990 s-au acordat numai în

perioada 1990-1997 prin Legea nr. 341/2004 reglementându-se măsura preschimbării

certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 41/1990, or recurentul-reclamant nu

dispune de nici un certificat, care să poată fi preschimbat, întrucât nu a urmat

procedura legală, așa încât în mod corect acțiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.D., împotriva sentinței nr. 144/F din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 iunie 2011.