ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4396/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

H.M. a chemat în judecată Ministerul de Interne și U.M. 0368 Grăniceri

Constanța, solicitând obligarea la despăgubiri civile constând în: prestație

financiară lunară calculată la venitul minim pe economie „contravaloarea unei

intervenții chirurgicale de transplant medular”.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în perioada 29.10.1998-15.10.1999 a efectuat stagiul militar, timp în

care s-a îmbolnăvit grav din cauza îndeplinirii obligațiilor militare.

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 86 din 20 februarie 2001, a respins ca nefondată acțiunea, reținând

în esență că, în speță, nu s-a dovedit existența cumulativă a elementelor

necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, nefiind probată

existența unei fapte ilicite săvârșită de către pârâtă.

Prin decizia civilă nr. 98 din 10

septembrie 2002, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamant împotriva sentinței.

S-a reținut de asemenea, că din

întregul probatoriu administrat, nu rezultă existența celor două condiții

esențiale: vinovăția intimatei și raportul de cauzalitate între starea de boală

și fapta pretins ilicită a intimatei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs susținând că instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus

judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia, motivele de casare fiind cele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În acest sens, arată recurentul, din

probele administrate – expertizele medicale efectuate ce nu contrazic opinia

Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială Constanța, Casa Județeană de

Pensii Constanța, rezultă că boala a fost contractată în timpul și din cauza

îndeplinirii serviciului – obligațiilor militare, situație în care greșit s-a

apreciat că în speță nu se poate reține culpa intimatei și legătura de

cauzalitate între diagnostic și efectuarea stagiului militar.

Recursul nu este întemeiat.

Sub un prim aspect, este evident

faptul că cele invocate în recurs, nu pot fi circumscrise motivului de casare

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., ce urmărește desființarea hotărârii

judecătorești atunci când judecătorii au nesocotit principiul înscris în art.

969 C.  civ. potrivit căruia convențiile legal făcute cu putere de lege între

părțile contractante, ceea ce în speță, de necontestat, nu este cazul.

Ca atare, acest motiv de recurs nu

poate ființa.

În ce privește motivul de recurs

prevăzut de pct. 9 același text invocat de reclamant fără a-l dezvolta și fără a

arăta care ar fi temeiul legal de care este lipsită hotărârea atacată, sau care

anume normă legală a fost încălcată sau aplicată greșit și acesta este

nefondat.

Sub acest aspect și în considerarea

tocmai a unui asemenea motiv de casare este de reținut că hotărârea atacată

este, de necontestat, motivată în drept, corect în ce privește temeiul juridic

– art. 998 C. civ., – atunci când s-a analizat dacă și în ce măsură cerințele

răspunderii civile delictuale sunt împlinite.

De fapt, recurentul-reclamant, în dezvoltarea

motivelor recursului, se referă, esențial, la o apreciere necorespunzătoare a

probelor administrate, făcută de instanță, probe din care ar rezulta, în opinia

sa, concluzia contrară celei reținute de instanțe în ce privește existența

răspunderii civile delictuale.

Or, o asemenea susținere nu cade sub

incidența motivului de casare invocat, ci constituie mai degrabă o chestiune de

netemeinicie a hotărârii, motiv de casare ce este în prezent abrogat.

Ca atare, nici acest motiv de recurs

nu poate fi primit.

De altfel, chiar analizat fiind,

raportat la probele administrate, – cu referire specială la expertizele

medico-legale, efectuate atât la fond cât și în apel, – respectiv expertiza

efectuată de Institutul de Medicină Legală și avizată de Comisia Superioară –

,rezultă, neechivoc, că nu există o legătură de cauzalitate între activitățile

efectuate în timpul stagiului militar și apariția bolii respective.

Așa fiind și față de cele arătate,

recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul H.M.

împotriva deciziei nr. 98 C din 10 septembrie 2002 a Curții de Apel Constanța,

secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  31 octombrie 2003.