ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5834/2006

Asupra recursului de față,

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Constanța reclamantul S.V. a chemat în judecată pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligată la plata sumei de 169.287.016 lei, compusă din: 45.831.864 lei

prejudiciu ca urmare a emiterii deciziei de pensionare nr. 167371/18 iulie 1994

pentru pierderea capacității de muncă, deși îndeplinea condițiile pentru

pensionarea pentru limită de vârstă; 11.895.152 lei prejudiciu pentru

determinarea eronată a bazei de calcul ca urmare a reducerii salariului de la

13.325 lei la aproximativ 7.000 lei; 11.560.000 lei prejudiciu ca urmare a

derulării acțiunii de primire a drepturilor legale; 100.000.000 lei daune

morale plus 3.000.000 cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 485/CA din 15

septembrie 2004 Tribunalul Constanța a admis excepția invocată de pârâtă și a

respins acțiunea ca prescrisă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că în raport de data comunicării deciziei de

pensionare, respectiv 2 noiembrie1995, reclamantul nu se mai află în termenul

legal de 30 de zile, prevăzut de art. 52

1

din Legea nr. 3/1977,

pentru a contesta decizia.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul, reluând pe mai multe pagini conținutul cererii de chemare

în judecată.

Curtea de Apel Constanța, secția pentru

cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 48 MC din 18 ianuarie2005 a

respins recursul ca nefondat reținând că la data de 18 iulie 1994 s-a emis

decizia nr. 167371 privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de

muncă, grupa 1.

Această decizie a fost revizuită de

două ori, prima dată la 28 martie 1997 prin adăugarea grupei de muncă la

invaliditatea de gr.1, începând cu 1 decembrie 1996, iar a doua oară la

29.05.1007 ca urmare a erorii strecurate la cuantum, de 176.200 lei, în loc de

232.671 lei cât era corect după recorelare.

La data de 13 octombrie 1997 s-a

emis decizia de pensionare pentru limită de vârstă nr. 167371.

Reclamantul nu a contestat nici o

decizie de pensionare, astfel că acestea au devenit definitive.

Drepturile pretinse în sumă de

45.831.864 lei, reprezentând contravaloarea diferenței de pensie reactualizată

și cuvenită pentru perioada 1994-1997 cad sub incidența dispozițiilor art. 3

din Decretul nr. 167/1958, fiind prescrise.

Aceeași situație este și cu privire

la baza de calcul pentru perioada solicitată.

În ceea ce privește plata daunelor

morale, acestea având caracter accesoriu cererii principale, devine incident

principiul accesorium sequitur principale.

Împotriva deciziei instanței de

recurs reclamantul a formulat un nou recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Recursul este inadmisibil.

Conform dispozițiilor art. 299 C.

proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date

în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în

condițiile prevăzute de lege.

În speță este recurată o decizie

irevocabilă pronunțată de curtea de apel în soluționarea recursului declarat

împotriva unei hotărâri dată fără drept de apel.

Față de dispozițiile art. 299 C.

proc. civ. recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe

de recurs este inadmisibil, împotriva unei astfel de decizii nemaiexistând

posibilitatea formulării unui nou recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul S.V.

împotriva deciziei civile nr. 48 MC din 18 ianuarie2005 pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția pentru cauze cu minori și de familie precum și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

astăzi 13 iunie 2006, în ședința publică.