ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5834/2006

Asupra recursului de față, Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța reclamantul S.V. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 169.287.016 lei, compusă din: 45.831.864 lei prejudiciu ca urmare a emiterii deciziei de pensionare nr. 167371/18 iulie 1994 pentru pierderea capacității de muncă, deși îndeplinea condițiile pentru pensionarea pentru limită de vârstă; 11.895.152 lei prejudiciu pentru determinarea eronată a bazei de calcul ca urmare a reducerii salariului de la 13.325 lei la aproximativ 7.000 lei; 11.560.000 lei prejudiciu ca urmare a derulării acțiunii de primire a drepturilor legale; 100.000.000 lei daune morale plus 3.000.000 cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 485/CA din 15 septembrie 2004 Tribunalul Constanța a admis excepția invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca prescrisă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în raport de data comunicării deciziei de pensionare, respectiv 2 noiembrie1995, reclamantul nu se mai află în termenul legal de 30 de zile, prevăzut de art. 52 1 din Legea nr. 3/1977, pentru a contesta decizia. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, reluând pe mai multe pagini conținutul cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel Constanța, secția pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 48 MC din 18 ianuarie2005 a respins recursul ca nefondat reținând că la data de 18 iulie 1994 s-a emis decizia nr. 167371 privind acordarea pensiei pentru pierderea capacității de muncă, grupa 1. Această decizie a fost revizuită de două ori, prima dată la 28 martie 1997 prin adăugarea grupei de muncă la invaliditatea de gr.1, începând cu 1 decembrie 1996, iar a doua oară la 29.05.1007 ca urmare a erorii strecurate la cuantum, de 176.200 lei, în loc de 232.671 lei cât era corect după recorelare. La data de 13 octombrie 1997 s-a emis decizia de pensionare pentru limită de vârstă nr. 167371. Reclamantul nu a contestat nici o decizie de pensionare, astfel că acestea au devenit definitive.

Drepturile pretinse în sumă de 45.831.864 lei, reprezentând contravaloarea diferenței de pensie reactualizată și cuvenită pentru perioada 1994-1997 cad sub incidența dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, fiind prescrise. Aceeași situație este și cu privire la baza de calcul pentru perioada solicitată. În ceea ce privește plata daunelor morale, acestea având caracter accesoriu cererii principale, devine incident principiul accesorium sequitur principale. Împotriva deciziei instanței de recurs reclamantul a formulat un nou recurs, criticând-o pentru nelegalitate. Recursul este inadmisibil. Conform dispozițiilor art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

În speță este recurată o decizie irevocabilă pronunțată de curtea de apel în soluționarea recursului declarat împotriva unei hotărâri dată fără drept de apel. Față de dispozițiile art. 299 C. proc. civ. recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, împotriva unei astfel de decizii nemaiexistând posibilitatea formulării unui nou recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva deciziei civile nr. 48 MC din 18 ianuarie2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția pentru cauze cu minori și de familie precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată astăzi 13 iunie 2006, în ședința publică.