ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2717/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC S. SA Slatina, în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Solidaritate Socială, cât și Casa Județeană de Pensii Olt, a solicitat anularea procesului-verbal din 11 noiembrie 1999, emis de pârât prin care a fost obligată la plata sumei de 60.021.000 lei cu titlu de C.A.S. restant și la 163.533.195 lei majorări de întârziere, în baza Legii nr. 73/1997, susținând că măsura este nelegală. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 674 din 17 septembrie 2001, a respins ca nefondată acțiunea, reținând legalitatea actului de control contestat. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond admiterea acțiunii.

Se arată că s-a aprobat greșit legea, întrucât nici Legea nr. 73/1995 și nici H.G. nr. 310/1997 nu condiționează în nici un fel acordarea dreptului prevăzut de lege ca o măsură de protecție socială, de modul în care angajatorul își onorează obligația plății diferenței de C.A.S. după deducerea cotei părții ce a revenit salariaților. Recursul este nefondat. Prin procesul-verbal de control din 11 noiembrie 1999 întocmit de Direcția de Muncă și Protecție Socială Olt, reclamanta SC S. S.A. Slatina a fost obligată la plata sumei de 60.021.000 lei, cu titlu de C.A.S. restant și 163.533.195 lei majorări de întârziere. S-a reținut că societatea reclamantă a încălcat dispoziția Legii nr. 73/1997 și normele de aplicare privitor la compensația lunară de care au beneficiat salariații societății pentru acordarea creșterii prețului pâinii.

În procedura prealabilă administrativă, soluția obținută a fost de respingere (a plângerii prin hotărârea nr. 9598 din 3 decembrie 1999 și a contestației cu adresa 945 din 21 martie 2000), soluția menținută și de prima instanță. Se susține de reclamanta–recurentă că sumele reținute nu sunt datorate, deoarece au fost reținute din contribuția la asigurări sociale datorată și plătită salariaților în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 73/1997 art. 6 și 7, potrivit acestora deducerea sumei cu titlu compensație pentru acoperirea prețului la pâine, operează de drept prin diminuarea obligației totale datorată cu titlu de C.A.S. Deducerea acestei sume din obligația C.A.S. nu este condiționată de lege, în nici un fel de plata la termen a restului de obligație, sancțiunea pentru neplată fiind calculul majorărilor de întârziere.

Conform anexei H.G. nr. 310/1997, emisă pentru aplicarea Legii 73/1997, sumele în discuție reprezintă un drept al salariaților, acestea deducându-se din creanța datorată cu titlu de C.A.S. Justificat, instanța nu a reținut apărarea formulată, pentru că art. 7 din Legea nr. 73/1997, stabilește: cheltuielile care se efectuează pentru plata compensațiilor bănești persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), se vor deduce din suma datorată, de către persoanele juridice angajatoare, la bugetul asigurărilor sociale de stat. Pentru a putea beneficia de această prevedere trebuia ca la termenul scadent (data plății salariilor) reclamanta – societate să achite sumele datorate către bugetul asigurărilor sociale de stat.

În cauză, recurenta nu a achitat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat până în momentul decontării acestor sume între Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor, respectiv trimestrul IV 1997, iar prin Legea nr. 109/1998 - Legea bugetului de stat, art. 12 alin. (4) care reglementează decontarea acestor sume, nu s-a prevăzut posibilitatea decontării ulterioare. Recurenta a arătat că temeiul invocat în Legea nr. 109/1998, nu-și găsește aplicarea în cauză, întrucât în speță sunt în discuție drepturi salariale plătite în anul 1997, astfel că utilizarea lui ar duce la concluzia că legea retroactivează. Temeiul reținut de instanță se referă la posibilitatea decontării ulterioare dacă ar fi fost prevăzută de legea mai sus arătată și nu duce la nici o încălcare a principiului retroactivității legii.

Soluția instanței este temeinică și legală și cum în cauză nu există motive de casare și de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S. S.A. Slatina, prin lichidator judiciar SC B&D S.R.L. Slatina, împotriva sentinței civile nr. 674 din 17 septembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.