ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2717/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC S. SA Slatina, în contradictoriu

cu Direcția de Muncă și Solidaritate Socială, cât și Casa Județeană de Pensii

Olt, a solicitat anularea procesului-verbal din 11 noiembrie 1999, emis de

pârât prin care a fost obligată la plata sumei de 60.021.000 lei cu titlu de

C.A.S. restant și la 163.533.195 lei majorări de întârziere, în baza Legii nr.

73/1997, susținând că măsura este nelegală.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 674 din 17 septembrie 2001, a

respins ca nefondată acțiunea, reținând legalitatea actului de control

contestat.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea

sentinței și în fond admiterea acțiunii.

Se arată că s-a aprobat greșit

legea, întrucât nici Legea nr. 73/1995 și nici H.G. nr. 310/1997 nu

condiționează în nici un fel acordarea dreptului prevăzut de lege ca o măsură

de protecție socială, de modul în care angajatorul își onorează obligația

plății diferenței de C.A.S. după deducerea cotei părții ce a revenit

salariaților.

Recursul este nefondat.

Prin procesul-verbal de control din

11 noiembrie 1999 întocmit de Direcția de Muncă și Protecție Socială Olt,

reclamanta SC S. S.A. Slatina a fost obligată la plata sumei de 60.021.000 lei,

cu titlu de C.A.S. restant și 163.533.195 lei majorări de întârziere.

S-a reținut că societatea reclamantă

a încălcat dispoziția Legii nr. 73/1997 și normele de aplicare privitor la

compensația lunară de care au beneficiat salariații societății pentru acordarea

creșterii prețului pâinii.

În procedura prealabilă

administrativă, soluția obținută a fost de respingere (a plângerii prin

hotărârea nr. 9598 din 3 decembrie 1999 și a contestației cu adresa 945 din 21

martie 2000), soluția menținută și de prima instanță.

Se susține de reclamanta–recurentă

că sumele reținute nu sunt datorate, deoarece au fost reținute din contribuția

la asigurări sociale datorată și plătită salariaților în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 73/1997 art. 6 și 7, potrivit acestora deducerea sumei

cu titlu compensație pentru acoperirea prețului la pâine, operează de drept

prin diminuarea obligației totale datorată cu titlu de C.A.S.

Deducerea acestei sume din obligația

C.A.S. nu este condiționată de lege, în nici un fel de plata la termen a

restului de obligație, sancțiunea pentru neplată fiind calculul majorărilor de

întârziere.

Conform anexei H.G. nr. 310/1997,

emisă pentru aplicarea Legii 73/1997, sumele în discuție reprezintă un drept al

salariaților, acestea deducându-se din creanța datorată cu titlu de C.A.S.

Justificat, instanța nu a reținut

apărarea formulată, pentru că art. 7 din Legea nr. 73/1997, stabilește:

cheltuielile care se efectuează pentru plata compensațiilor bănești persoanelor

prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), se vor deduce din suma datorată, de

către persoanele juridice angajatoare, la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Pentru a putea beneficia de această prevedere trebuia ca la termenul scadent

(data plății salariilor) reclamanta – societate să achite sumele datorate către

bugetul asigurărilor sociale de stat.

În cauză, recurenta nu a achitat

contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat până în momentul decontării

acestor sume între Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul

Finanțelor, respectiv trimestrul IV 1997, iar prin Legea nr. 109/1998 - Legea

bugetului de stat, art. 12 alin. (4) care reglementează decontarea acestor

sume, nu s-a prevăzut posibilitatea decontării ulterioare.

Recurenta a arătat că temeiul

invocat în Legea nr. 109/1998, nu-și găsește aplicarea în cauză, întrucât în

speță sunt în discuție drepturi salariale plătite în anul 1997, astfel că

utilizarea lui ar duce la concluzia că legea retroactivează.

Temeiul reținut de instanță se

referă la posibilitatea decontării ulterioare dacă ar fi fost prevăzută de

legea mai sus arătată și nu duce la nici o încălcare a principiului

retroactivității legii.

Soluția instanței este temeinică și

legală și cum în cauză nu există motive de casare și de ordine publică, care ar

putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC S. S.A. Slatina, prin

lichidator judiciar SC B&D S.R.L. Slatina, împotriva sentinței civile nr.

674 din 17 septembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.