ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2899/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

SC C. SA Corabia, în

contradictoriu cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Direcția

Generală de Muncă și Solidaritate Socială Olt, a solicitat anularea procesului-verbal

de control nr. 459 din 7 martie 2003, întocmit de ultima pârâtă și a deciziei nr.

14 din 11 aprilie 2003, emisă de primul pârât și exonerarea de plata sumelor

de: 10.550.376.107 lei majorări (dobânzi) întârziere, 1.222.006.960 lei

penalități de întârziere și 186.949.023 lei penalități stopaj sursă.

Reclamanta a arătat că din 4

iunie 1997 se află în procedura specială a Legii nr. 64/1995, modificată prin

O.G. nr. 38/2002, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 37 din legea

menționată, modificată.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 398 din 10 iunie 2004, a admis

în parte acțiunea împotriva pârâților și a introdușilor în cauză, A.J.O.F.M.

Olt și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală, a anulat în parte actele contestate pentru suma de 9.354.840.300 lei,

penalități aferente perioadei 4 iunie 1997 - 2 februarie 2002.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a avut în vedere concluziile expertizei contabile.

Considerând hotărârea

nelegală, au declarat recurs, pârâții.

Ministerul Muncii Solidarității

Sociale și Familiei susține că potrivit O.G. nr. 86/2003 și Ordinului comun al

Ministerului Finanțelor, Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei

și Ministerului Sănătății din 1 ianuarie 2004, calitate procesuală pasivă are

doar Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt,

în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și susține că greșit s-a

admis acțiunea în parte, ea trebuia să fie respinsă, actele contestate fiind

legale, întrucât instanța nu a stabilit care sunt debitele a căror neplată au

generat calcularea penalităților și a penalităților cu stopaj la sursă și nici

data nașterii acestora.

Se susține că aceste debite

sunt născute ulterior deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995,

fapt care conferă organului de control, dreptul de a calcula aceste sume,

întrucât sunt rezultate din continuarea activității de către societate.

Recursurile sunt nefondate.

Decizia contestată nr. 14

din 11 aprilie 2003, a fost emisă de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale;

astfel, justificat instanța a reținut că are calitate procesuală pasivă.

Împrejurarea că art. 27

alin. (1) din O.G. nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie

fiscală, prevede că: „începând cu 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea,

constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru

contribuția de asigurări sociale, contribuția pentru asigurări de șomaj,

contribuția pentru asigurări sociale de sănătate și contribuția de asigurare

pentru accidente de muncă și boli profesionale, datorate de persoane juridice

și persoane fizice care au calitatea de angajator, denumite în continuare

contribuții sociale, se va realiza de Ministerul Finanțelor și unitățile sale

subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar”, nu duce la pierderea

calității procesuale pasive a recurentului, acest articol urmează a fi avut în

vedere în faza de executare a hotărârii.

Pe același considerent, nu

poate fi primită nici cererea făcută în concluziile scrise depuse de A.J.O.F.M.

Olt.

Din actele dosarului,

rezultă că la 4 iunie 1997, societatea reclamantă a intrat sub incidența Legii nr.

64/1995.

Ulterior, prin sentința nr. 991

din 17 iunie 2002, a Tribunalului Olt, s-a dispus suspendarea acestei proceduri,

pe o perioadă de un an.

Prin procesul-verbal nr. 459

din 7 martie 2003, încheiat de D.G.M.S.S. Olt, având ca obiectiv perioada

suspendării procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, s-a stabilit în sarcina

societății, majorări de întârziere de 10.550.376.107 lei, penalități de întârziere,

penalități de întârziere de 1.222.006.960 lei și penalități stopaj sursă, de

186.949.023 lei, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetului

fondului pentru plata ajutorului de șomaj.

Contestația societății a

fost respinsă prin decizia nr. 14 din 11 aprilie 2003 a Ministerului Muncii și

Solidarității Sociale, reținându-se că dobânzile, penalitățile de întârziere și

penalitățile pentru stopaj au fost calculate legal în perioada de suspendare a

procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995.

Instanța a admis acțiunea în

parte, având în vedere concluziile expertizei contabile care nu au fost

contestate de părți.

Recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Ministerul Finanțelor,

pune în discuție o problemă generală, fără a arăta în concret în legătură cu ce

debite a greșit instanța și data nașterii acestora.

În conformitate cu art. 37

din Legea nr. 64/1995, așa cum a fost introdus prin O.G. nr. 38/2002, nici o

dobândă, majorare sau penalizare de orice fel ori cheltuială, nu va putea fi

adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii.

Reclamanta, la data de 4

iunie 1997, a intrat sub incidența Legii nr. 64/1995, ulterior însă, la 17

iunie 2002 s-a dispus suspendarea acestei proceduri pe o perioadă de un an.

Ori, pe această ultimă perioadă, ea datorează majorări și penalități de

întârziere.

Din anexa nr. 1 la raportul

de expertiză contabilă, rezultă că în perioada 4 iunie 1997 - 17 iunie 2002, în

care reclamanta se afla în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, s-au

calculat penalități și majorări, în sumă de 9.354.840.300 lei, sumă ce a fost

reținută în mod greșit de organul de control.

În condițiile date, cum

părțile nu au formulat obiecțiuni la expertiză, în mod justificat instanța a

admis în parte acțiunea și a dispus anularea în parte, a actelor contestate

pentru suma de 9.354.840.300 lei.

Apărarea pârâtului-recurent

că, în speță își găsește aplicarea pct. 53 din O.G. nr. 38/2002, ce menționează

că art. 60 din Legea nr. 64/1995, la pct. 7 stabilește că, „pentru neachitarea

obligațiilor bugetare datorate, atât înainte, cât și după deschiderea

procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări de

întârziere și penalități de întârziere conform legii speciale în materie, până

la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment”,

nu poate fi primită, deoarece nu poate retroactiva pentru perioada 7 iunie 1997

- 2 februarie 2002 (data publicării O.G. nr. 38/2002).

De altfel, art. IV din O.G. nr.

38/2002 prevede că procedurile deschise până la data intrării în vigoare a

prezentei ordonanțe, vor continua să fie administrate și lichidate conform

prevederilor legale în vigoare anterioare modificărilor și completărilor aduse

Legii nr. 64/1995.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursurile se privesc nefondate și în baza art. 312

C. proc. civ., urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei și Direcția

Generală a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr.

398 din 10 iunie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,

ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2005.