ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2899/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC C. SA Corabia, în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Olt, a solicitat anularea procesului-verbal de control nr. 459 din 7 martie 2003, întocmit de ultima pârâtă și a deciziei nr. 14 din 11 aprilie 2003, emisă de primul pârât și exonerarea de plata sumelor de: 10.550.376.107 lei majorări (dobânzi) întârziere, 1.222.006.960 lei penalități de întârziere și 186.949.023 lei penalități stopaj sursă. Reclamanta a arătat că din 4 iunie 1997 se află în procedura specială a Legii nr. 64/1995, modificată prin O.G. nr. 38/2002, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 37 din legea menționată, modificată.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 398 din 10 iunie 2004, a admis în parte acțiunea împotriva pârâților și a introdușilor în cauză, A.J.O.F.M. Olt și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, a anulat în parte actele contestate pentru suma de 9.354.840.300 lei, penalități aferente perioadei 4 iunie 1997 - 2 februarie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei contabile. Considerând hotărârea nelegală, au declarat recurs, pârâții. Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei susține că potrivit O.G.

nr. 86/2003 și Ordinului comun al Ministerului Finanțelor, Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei și Ministerului Sănătății din 1 ianuarie 2004, calitate procesuală pasivă are doar Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și susține că greșit s-a admis acțiunea în parte, ea trebuia să fie respinsă, actele contestate fiind legale, întrucât instanța nu a stabilit care sunt debitele a căror neplată au generat calcularea penalităților și a penalităților cu stopaj la sursă și nici data nașterii acestora. Se susține că aceste debite sunt născute ulterior deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, fapt care conferă organului de control, dreptul de a calcula aceste sume, întrucât sunt rezultate din continuarea activității de către societate.

Recursurile sunt nefondate. Decizia contestată nr. 14 din 11 aprilie 2003, a fost emisă de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale; astfel, justificat instanța a reținut că are calitate procesuală pasivă. Împrejurarea că art. 27 alin. (1) din O.G.

nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie fiscală, prevede că: „începând cu 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale, contribuția pentru asigurări de șomaj, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate și contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, datorate de persoane juridice și persoane fizice care au calitatea de angajator, denumite în continuare contribuții sociale, se va realiza de Ministerul Finanțelor și unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar”, nu duce la pierderea calității procesuale pasive a recurentului, acest articol urmează a fi avut în vedere în faza de executare a hotărârii.

Pe același considerent, nu poate fi primită nici cererea făcută în concluziile scrise depuse de A.J.O.F.M. Olt. Din actele dosarului, rezultă că la 4 iunie 1997, societatea reclamantă a intrat sub incidența Legii nr. 64/1995. Ulterior, prin sentința nr. 991 din 17 iunie 2002, a Tribunalului Olt, s-a dispus suspendarea acestei proceduri, pe o perioadă de un an. Prin procesul-verbal nr. 459 din 7 martie 2003, încheiat de D.G.M.S.S. Olt, având ca obiectiv perioada suspendării procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, s-a stabilit în sarcina societății, majorări de întârziere de 10.550.376.107 lei, penalități de întârziere, penalități de întârziere de 1.222.006.960 lei și penalități stopaj sursă, de 186.949.023 lei, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetului fondului pentru plata ajutorului de șomaj.

Contestația societății a fost respinsă prin decizia nr. 14 din 11 aprilie 2003 a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, reținându-se că dobânzile, penalitățile de întârziere și penalitățile pentru stopaj au fost calculate legal în perioada de suspendare a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995. Instanța a admis acțiunea în parte, având în vedere concluziile expertizei contabile care nu au fost contestate de părți. Recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Ministerul Finanțelor, pune în discuție o problemă generală, fără a arăta în concret în legătură cu ce debite a greșit instanța și data nașterii acestora. În conformitate cu art. 37 din Legea nr. 64/1995, așa cum a fost introdus prin O.G.

nr. 38/2002, nici o dobândă, majorare sau penalizare de orice fel ori cheltuială, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii. Reclamanta, la data de 4 iunie 1997, a intrat sub incidența Legii nr. 64/1995, ulterior însă, la 17 iunie 2002 s-a dispus suspendarea acestei proceduri pe o perioadă de un an. Ori, pe această ultimă perioadă, ea datorează majorări și penalități de întârziere. Din anexa nr. 1 la raportul de expertiză contabilă, rezultă că în perioada 4 iunie 1997 - 17 iunie 2002, în care reclamanta se afla în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, s-au calculat penalități și majorări, în sumă de 9.354.840.300 lei, sumă ce a fost reținută în mod greșit de organul de control.

În condițiile date, cum părțile nu au formulat obiecțiuni la expertiză, în mod justificat instanța a admis în parte acțiunea și a dispus anularea în parte, a actelor contestate pentru suma de 9.354.840.300 lei. Apărarea pârâtului-recurent că, în speță își găsește aplicarea pct. 53 din O.G. nr. 38/2002, ce menționează că art. 60 din Legea nr. 64/1995, la pct. 7 stabilește că, „pentru neachitarea obligațiilor bugetare datorate, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări de întârziere și penalități de întârziere conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment”, nu poate fi primită, deoarece nu poate retroactiva pentru perioada 7 iunie 1997 - 2 februarie 2002 (data publicării O.G.

nr. 38/2002). De altfel, art. IV din O.G. nr. 38/2002 prevede că procedurile deschise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, vor continua să fie administrate și lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 64/1995. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursurile se privesc nefondate și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei și Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 398 din 10 iunie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2005.