ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1683/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 24 septembrie 2002, reclamanta SC C. SA Corabia, județul Olt, a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, solicitând anularea deciziei nr. 466 din 30 iunie 2002 și a procesului-verbal de control nr. 1747 din 5 iulie 2002, prin care a fost obligată la plata sumei de 11.266.372.454 lei, reprezentând 10.331.061.503 lei, majorări de întârziere și 935.310.951 lei, penalități de întârziere calculate pentru debite reprezentând taxe și impozite în sumă de 16.856.257.570 lei, aferente perioadei 1 septembrie 2000 - 31 mai 2001 plus debite restante la 31 august 2000. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că, întrucât se afla în procedură de reorganizare judiciară, sub incidența Legii nr. 64/1995, în mod nelegal s-au calculat și a fost obligată la majorări de întârziere și penalități.

Prin sentința civilă nr. 1114 din 5 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea, reținând că majorările de întârziere or penalitățile au fost percepute pentru creanțe înregistrate după deschiderea procedurii de reorganizare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, SC C. SA Corabia, susținând că a intrat în procedura de reorganizare, la 4 iulie 1997 și că în toată această perioadă nu i se puteau calcula și percepe nici o dobândă, penalitate sau impunere, fiind incidente dispozițiile art. 37 din Legea nr. 64/1995. Recursul este fondat. În conformitate cu art. 37 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului: „nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor negarantate sau părților negarantate din creanțele garantate, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus”.

Or, în cauză este dovedit că reclamanta-recurentă s-a aflat în procedura de reorganizare, de la 4 iunie 1997, până la 31 mai 2002. Astfel fiind, pentru debitele constatate în intervalul 1 septembrie 2000 - 31 mai 2001, în mod greșit, organele de control financiar au calculat și dispus obligarea reclamantei, la plata de penalități și majorări de întârziere, fiind evidentă încălcarea dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 64/1995. De altfel, printr-un proces-verbal de control din 12 august 2000 și care a avut ca obiectiv verificarea perioadei aprilie 1998 - 31 august 2000, aceleași organe de control nu au calculat majorări de întârziere și penalități, considerând a fi incidente dispozițiile art. 37 din Legea nr. 64/1995.

În raport cu aceste considerente, urmează a se reține că în totală contradicție cu prevederile legale menționate, Curtea de Apel Craiova a apreciat că reclamanta datorează penalități și majorări de întârziere aferente debitelor înregistrate de la data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară. Astfel fiind și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC C. SA împotriva sentinței civile nr. 1114 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, casează sentința atacată și, pe fond, admite acțiunea. Anulează decizia Ministerului Finanțelor Publice nr. 466 din 30 iunie 2002 și procesul-verbal nr. 1747 din 5 iulie 2002, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt și exonerează societatea de plata majorărilor de întârziere și a penalităților reținute. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.