ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1316/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu

Mare împotriva sentinței civile nr.522/CA/2002-P din 7 octombrie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal au lipsit atât recurenta pârâtă Casa Județeană de

Pensii Satu Mare, cât și intimatul reclamant L.N.

Procedura

completă.

S-a

referit că recurenta pârâtă a solicitat, în scris (fila 3),

soluționarea cauzei în absența sa, conform prevederilor art.242 (2)

din Codul de procedură civilă.

Constatând

pricina în stare de judecată, Curtea  a rămas în pronunțare.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.522/CA din 7 octombrie 2002, Curtea de Apel Oradea

a admis acțiunea formulată de reclamantul L.N. și a anulat

hotărârea nr.900 din 15 iulie 2002, emisă de către Comisia

pentru stabilirea situațiilor prevăzute de Ordonanța Guvernului

nr.105/1999 (aprobată prin Legea nr.189/2000), constituită în cadrul

Casei Județene de Pensii Satu Mare.

Pe

cale de consecință, a obligat pe pârâtă să recunoască

reclamantului calitatea de beneficiar al acelei ordonanțe guvernamentale.

Instanța

a reținut că o atare soluție se impune în raport de faptul

dovedit că L.N. s-a născut în perioada de refugiu a

părinților săi din comuna Sanislău, satul Marna în comuna

Măguri, satul Mărișel, județul Cluj, ca urmare a aplicării

Dictatului de la Viena.

S-a

motivat totodată, că reclamantul a suferit alături de

părinți efectele strămutării din localitatea de domiciliu

și deci, este îndreptățit la recunoașterea

calității de beneficiar al prevederilor art.1 lit.c din O.G.nr.105/1999,

aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

Impotriva

sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu

Mare.

Recurenta

a susținut că prima instanță a ignorat Precizările

nr.1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii, potrivit cărora nu

beneficiază de prevederile O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea

nr.189/2000, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a

părinților.

Că în realitate, în nici unul din aceste acte normative nu

se face referire la persoanele care s-au născut în timp ce

părinții lor au fost strămutați sau refugiați.

Aceștia

din urmă au fost asimilați persoanelor strămutate prin Normele

pentru aplicarea O.G.nr.105/1999, aprobate prin H.G.nr.127/2002.

Recursul

este nefondat.

Curtea

de Apel Oradea a stabilit în mod corect că Legea nr.189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei

născuți în refugiu, de la beneficiul instituit prin art.1 lit.c al

O.G.nr.105/1999, devreme ce au suportat împreună cu părinții,

aceleași, privațiuni, datorate strămutării în altă

localitate decât aceea de domiciliu.

Pe

de altă parte, precizările Casei Naționale Pensii invocate de

recurentă, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite

la recunoașterea calității de beneficiar, adaugă la lege

și nu puteau să justifice soluția adoptată prin

hotărârea nr.900 din 15 iulie 2002, de respingere a cererii

intimatului-reclamant.

Tinând

seama de aceste considerente, precum și de inexistența unor motive de

casare, de ordine publică, care ar putea fi reținute din oficiu,

conform art.306 alin.2 din Codul de procedură civilă, urmează a

se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva

sentinței civile nr.522/CA/2002-P din 7 octombrie 2002 a Curții de

Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.