ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1312/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile

nr.486/CA/2002-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

La apelul nominal au lipsit atât recurenta

pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare, cât și intimata

reclamantă G.Z.

Procedura completă.

S-a referit că ambele părți au

solicitat, în scris (filele nr.3 și 7), soluționarea cauzei în lispa

lor, conform prevederilor art.242 (2) din Codul de procedură civilă.

Constatând pricina în stare de judecată,

Curtea  a rămas în pronunțare.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.486/CA din 23

septembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea introdusă de

reclamanta G.Z. și a anulat hotărârea nr.1322 din 10 iunie 2002,

emisă de către Comisia pentru stabilirea situațiilor

prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.105/1999 (aprobată prin

Legea nr.189/2000) constituită în cadrul Casei Județene de Pensii

Satu Mare.

Pe cale de consecință, a obligat pe

pârâtă să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al acelei

ordonanțe guvernamentale.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune în raport de faptul că G.Z. s-a născut în

perioada de refugiu a părinților săi din satul Horea,

județul Satu Mare, în localitatea Livezile, județul Mehedinți,

ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena.

S-a motivat totodată, că ea a suferit

alături de  părinți efectele strămutării din

localitatea de domiciliu și deci, este îndreptățită la

recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor art.1

lit.c din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Impotriva sentinței a declarat recurs

pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

Recurenta a susținut că prima

instanță a ignorat Precizările nr.1026/2002 ale Casei

Naționale de Pensii potrivit cărora nu beneficiază de

dispozițiile O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, copiii

care s-au născut în perioada de strămutare a părinților.

Că în realitate, în nici unul din aceste acte normative nu

se face referire la persoanele care s-au născut în timp ce

părinții lor au fost strămutați sau refugiați.

Aceștia din urmă au fost

asimilați persoanelor strămutate prin Normele pentru aplicarea

O.G.nr.105/1999, aprobate prin H.G.nr.127/2002.

Recursul este nefondat.

Curtea de Apel Oradea a stabilit în mod corect

că Legea nr.189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu, de la beneficiul

instituit prin art.1 lit.c al O.G.nr.105/1999, devreme ce au suportat,

împreună cu părinții, aceleași, privațiuni, datorate

strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu.

Pe de altă parte, precizările Casei

Naționale Pensii invocate de recurentă, prin care se restrânge sfera

persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de

beneficiar, adaugă la lege și nu puteau să justifice

soluția adoptată prin hotărârea nr.1322 din 10 iunie 2002, de

respingere a cererii reclamantei.

Tinând seama de aceste considerente și de

lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi

reținute din oficiu, conform art.306 alin.2 din Codul de procedură

civilă, urmează a se respinge recursul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.486/CA/2002-P

din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2003.