ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1309/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu

Mare împotriva sentinței civile nr.524/CA/2002-P din 7 octombrie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal au lipsit atât recurenta pârâtă Casa Județeană de

Pensii Satu Mare, cât și intimatul reclamant R.T.

Procedura

completă.

S-a

referit că ambele părți au solicitat, în scris (filele nr.3

și 8), soluționarea cauzei în lispa lor, conform prevederilor art.242

(2) din Codul de procedură civilă.

Constatând

pricina în stare de judecată, Curtea  a rămas în pronunțare.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.524/CA din 7 octombrie 2002, Curtea de Apel Oradea

a admis acțiunea introdusă de reclamantul R.T. și a anulat

hotărârea nr.358 din 7 iunie 2002, emisă de către Comisia pentru

stabilirea situațiilor prevăzute de Ordonanța Guvernului

nr.105/1999 (aprobată prin Legea nr.189/2000) constituită în cadrul

Casei Județene de Pensii Satu Mare.

Pe

cale de consecință, a obligat pe pârâtă să recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al acelei ordonanțe guvernamentale.

Instanța

a reținut că o atare soluție se impune în raport de faptul

că R.T. s-a născut în perioada de refugiu a părinților

săi din comuna Sanislău, satul Marna, județul Satu Mare în

localitatea Luncani, județul Cluj, ca urmare a aplicării Dictatului

de la Viena.

S-a

motivat totodată, că el a suferit alături de  părinți

efectele strămutării din localitatea de domiciliu și deci, este

îndreptățit la recunoașterea calității de beneficiar

al prevederilor art.1 lit.c din O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea

nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Impotriva

sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu

Mare.

Recurenta

a susținut că prima instanță a ignorat Precizările

Casei Naționale de Pensii nr.1026/2002 potrivit cărora nu

beneficiază de prevederile O.G.nr.105/1999, aprobată prin Legea

nr.189/2000, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a

părinților. Că în realitate, în nici unul din aceste acte normative

nu se face referire la persoanele care s-au născut în timp ce

părinții lor au fost strămutați sau refugiați.

Aceștia

din urmă au fost asimilați persoanelor strămutate prin Normele

pentru aplicarea O.G.nr.105/1999, aprobate prin H.G.nr.127/2002.

Recursul

este nefondat.

Curtea

de apel a stabilit în mod corect că Legea nr.189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei

născuți în refugiu de la beneficiul instituit prin art.1 lit.c al

O.G.nr.105/1999, devreme ce au suportat, împreună cu părinții,

aceleași, privațiuni, datorate strămutării în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Pe

de altă parte, precizările Casei Naționale Pensii invocate de

recurentă, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite

la recunoașterea calității de beneficiar, adaugă la lege

și nu puteau să justifice soluția adoptată prin

hotărârea nr.358 din 7 iunie 2002, de respingere a cererii reclamantului.

Tinând

seama de aceste considerente și de lipsa unor motive de casare, de ordine

publică, care ar putea fi reținute din oficiu, conform art.306 alin.2

din Codul de procedură civilă, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva

sentinței civile nr.524/CA/2002-P din 7 octombrie 2002 a Curții de

Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.