ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 243/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 20 martie 2000, reclamantul D.B. a chemat în judecată

Ministerul Apărării Naționale, solicitând obligarea acestuia la plata unor

daune morale în sumă de 500.000.000 de lei, pentru întârzierea răspunsului la

cererea sa din 20 decembrie 1999, refuzul de a-și reconsidera punctul de vedere

din adresa B.4/659 din 14 februarie 200, refuzul de a motiva acesta și de a

arăta temeiul legal, refuzul de a-i elibera diploma de absolvire a cursului de

scafandri în anul 1990 și a carnetului de scafandru, cu obligarea la eliberarea

acestor două acte.

Prin

sentința civilă nr. 134 din 24 mai 2000 Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ și-a declinat competența în favoarea

Judecătoriei sector 5 București, apreciind că ordinul atacat este exceptat

controlului instanței de contencios administrativ.

Curtea

Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ prin decizia nr. 510

din 7 februarie 2001 a admis  recursul declarat de D.B. a casat sentința

atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

După

rejudecare, prin sentința civilă nr. 282 din 17 octombrie 2001 a fost respinsă

acțiunea reclamantului cu motivarea neîndeplinirii procedurii prealabile și a

tardivității acțiunii.

Împotriva

acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul D.B., susținând în esență

că, întrucât a invocat nulitatea absolută a actelor emise de pârât, termenele

pentru constatarea unei nulități absolute sunt imprescriptibile, iar

dispozițiile art. 5 din Legea nr.29/1990, sunt neconstituționale.

Recursul

este nefondat.

Prin

acțiunea formulată, recurentul-reclamant a solicitat anularea Ordinului nr. O.P

nr. 104 din 4 iunie 1991.

Prin

hotărârea atacată în mod legal instanța a reținut că nu a fost îndeplinită

procedura prealabilă  prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, precum și

faptul că termenul de un an prevăzută de alin. (5) al aceluiași articol a fost

mult depășit.

Susținerea

recurentului privind constatarea nulității absolute a măsurii dispuse urmează a

fi înlăturată, dispozițiile Legii nr. 29/1990 – legea cadru în materia

contenciosului administrativ fiind de strictă aplicare și interpretare.

Așa

fiind, recursul declarat se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de D.B. împotriva sentinței nr. 282 din  17 octombrie 2001 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  27 ianuarie 2004.