ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1887/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Suceava, reclamantul B.C. a chemat în judecată

pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, pentru ca instanța, prin sentința ce

o va pronunța, să-l oblige pe pârât să-l repună în toate drepturile, în sensul

de a fi reîncadrat în forțele active ale Armatei Române, conform pregătirii ce

o are în baza studiilor militare pe care le-a absolvit, precum și la plata unor

daune morale de 500.000.000 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în anul 1982, a absolvit Școala Militară de Marină și

că în anul 1985, prin Ordinul M.C. nr. 0109, a fost trecut în rezervă, deoarece

fratele său s-a stabilit definitiv în S.U.A.

Curtea de Apel Suceava, prin

sentința civilă nr. 242/2003, a respins ca neîntemeiată, acțiunea

reclamantului.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că în prezent, reclamantul nu mai are

vârsta corespunzătoare reactivării, corespunzător pregătirii sale de maistru

militar.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul B.C.

În motivarea recursului,

recurentul-reclamant a susținut, în esență, că trecerea sa în rezervă s-a făcut

în mod abuziv și că dispozițiile art. 93 din Legea nr. 80/1995, se aplică numai

cadrelor din Ministerul Apărării Naționale.

Analizând recursul formulat,

prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile,

Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a

absolvit Școala Militară de maiștri militari în anul 1982.

La 17 august 1982, prin

Ordinul M.C. nr. 0109, acesta a fost trecut în rezervă, în raport cu

dispozițiile legale în vigoare la acea dată, ca urmare a faptului că fratele

său se stabilise definitiv în S.U.A., din anul 1980.

Ulterior trecerii în

rezervă, recurentul s-a încadrat în muncă, iar în anul 2003 s-a adresat

Ministerului Apărăii Naționale, cu o cerere, prin care a solicitat reîncadrarea

sa, respectiv reactivarea în rândul forțelor armate conform pregătirii sale, cerere

ce i-a fost însă respinsă.

Refuzul pârâtei-intimate de

a-l reîncadra pe recurentul-reclamant în forțele active ale armatei, este

justificat și motivat de dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 80/1995

privind Statutul cadrelor militare.

Astfel, potrivit art. 4 lit.

b) din această lege, cadrele militare în rezervă pot fi reactivate, dacă

întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi chemate să îndeplinească serviciul

militar, ca rezerviști concentrați sau mobilizați, iar la nevoie, de cadre

militare în activitate.

Sub acest aspect, pârâta-intimată

a arătat că reactivarea este practic imposibilă, deoarece în prezent are loc o

reducere a efectivelor și respectiv, o disponibilizare a unui număr important

de cadre militare active, ca urmare a restructurării Armatei, în vederea

integrării euroatlantice, ceea ce face inoportună activarea unor cadre

rezerviste, refuzul său fiind pe deplin justificat.

Independent de această

situație, Curtea urmează a reține și faptul că în raport cu dispozițiile art. 93

din Legea nr. 80/1995, recurentul nu mai poate fi reactivat, deoarece limita de

vârstă în grad până la care un maistru militar poate fi menținut, este de 38

ani, recurentul având în prezent peste 45 ani.

În consecință, în raport cu

cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat, sentința pronunțată fiind legală și în deplină

concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.C. împotriva sentinței nr. 242 din 19 noiembrie 2003 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2005.