ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 143/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 august 2003, reclamantul D.N. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, solicitând obligarea pârâtului de a-i pune la dispoziție „Propunerea de trecere în rezervă”, de a dovedi abaterile de la ordinea și disciplina militară reținute în sarcina sa, de a elibera decizia de desfacere a contractului de muncă, precum și a „Atestatului de echivalare a studiilor militare”. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.920.000.000 lei, reprezentând cuantumul salariilor lunare în perioada 4 ianuarie 1991 - 4 aprilie 2003, la repunerea sa în drepturile militare și civile, prin reactivarea în instituția militară, cu recunoașterea integrală a vechimii pe perioada cuprinsă între data trecerii sale în rezervă, respectiv 5 decembrie 1990 și data reactivării.

De asemenea, reclamantul a solicitat acordarea daunelor morale în sumă de 1.000.000.000 lei, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că la data de 5 decembrie 1990, a fost trecut abuziv în rezervă, prin Ordinul MC nr. 1962/1990, invocându-se abateri grave de la ordinea și disciplina militară și refuzându-se aducerea la cunoștința sa, a respectivelor abateri. În plus, arată reclamantul, nu i s-au echivalat nici studiile militare, adoptându-se un comportament discriminatoriu, în raport cu celelalte persoane, cărora li s-a eliberat „Atestatul de echivalare”. Ca temei de drept, reclamantul a invocat prevederile art. 31 din Constituția României, „ale Legii nr. 544”, dispozițiile art. 9, 10 și 11 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale și dispozițiile art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție.

La data de 17 septembrie 2003, Fundația Națională a Revoluției din Decembrie 1989 a formulat o cerere de intervenție în favoarea reclamantului, Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 1245/PI din 26 noiembrie 2003, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, reținând, în esență, că litigiul vizează raporturi de serviciu, iar nu raporturi contractuale de muncă, fiind aplicabile dispozițiile art. 159 pct. 2 și art. 158 alin. (3) C. proc. civ. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 178 din 23 martie 2004, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș, reținând că actul administrativ atacat a fost emis la 6 decembrie 1990, fiind aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 29/1990 și cele ale art. 2 lit. b) din Legea nr. 1/1967, în vigoare la data emiterii actului contestat.

Totodată, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile Codului de procedură civilă, privind conflictul și regulatorul de competență. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Apărării Naționale, susținând că și în condițiile aplicării art. 19 din Legea nr. 29/1990, sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., privind competența materială a curții de apel în materia contenciosului administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Prin concluziile scrise formulate în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului și aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 1/1967, competent a judeca cererea sa fiind tribunalul în circumscripția căruia domiciliază, respectiv Tribunalul Timiș.

Examinându-se soluția instanței de fond, în raport cu critica formulată și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Este necontestat că, în principal, reclamantul a atacat ordinul de trecere în rezervă emis la 5 decembrie 1990. Potrivit art. 19 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, această lege nu se aplică actelor administrative emise anterior intrării sale în vigoare. Conform art. 21 din Legea nr. 29/1990, aceasta a intrat în vigoare la 30 de zile de la data publicării în M. Of. nr. 122/8.11.1990. Prin urmare, la data emiterii actului atacat, erau aplicabile, astfel cum corect a reținut și Curtea de Apel Timișoara, dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 1/1967, potrivit cărora competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Timiș.

În consecință, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, iar critica formulată acesteia, nefondată, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 178 din 23 martie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2005.