ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3096/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15

februarie 2001, reclamantul C.V. a chemat în judecată pe pârâta Direcția

Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Vaslui, contestând

rezultatul concursului desfășurat la 15 decembrie 2000, pentru ocuparea a trei

posturi de consilier juridic și pe cale de consecință, să se dispună anularea

concursului și obligarea pârâtei la plata de daune morale, în sumă de 5.000.000

lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că pârâta a organizat în condiții nelegale concursul din 15 decembrie

2000, întrucât concurenții nu au fost legitimați la intrarea în sală,

subiectele nu au fost aduse în plicuri sigilate, iar foile pentru lucrarea

scrisă nu au fost semnate și ștampilate. Reclamantul a susținut că, urmare a

acestor nereguli, rezultatele afișate nu reprezintă realitatea și fiind

eliminat după proba scrisă, nu a fost admis la proba de interviu.

Pârâta Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială a depus întâmpinare la data de 22 iunie 2001 și a invocat

excepția lipsei plângerii prealabile impuse de dispozițiile art. 5 alin. (1)

din Legea nr. 29/1990.

Prin sentința nr. 4/C.A/13 ianuarie

2003, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea, reținând că reclamantul a

formulat o cerere, caracterizată drept plângere prealabilă la data de 29

ianuarie 2001, dată la care era depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art.

5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, pentru plângerea prealabilă și car, a

început să curgă de la data afișării rezultatelor concursului, 15 decembrie

2000.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și

netemeinică.

Recurentul a susținut că instanța de

fond a admis greșit excepția invocată prin întâmpinare și nu a avut în vedere

că intimata nu a acordat termen pentru contestație, nu a dispus să fie

prezentat tabelul afișat, iar candidații nu au avut posibilitatea să cunoască

procedura de concurs. De asemenea, recurentul a învederat că instanța de fond

nu a analizat plângerea adresată în termen legal Ministerului Muncii și nu s-a

pronunțat asupra neregulilor concursului desfășurat la 15 decembrie 2000.

La data de 27 septembrie 2003,

recurentul a completat motivele de casare, solicitând modificarea hotărârii

atacate, în sensul admiterii acțiunii sale și anulării concursului din 15

decembrie 2000, pentru cauzele de nulitate absolută invocate în acțiune și în

cererile depuse ulterior sesizării instanței de contencios administrativ.

Analizând actele și lucrările

dosarului, față de motivele de casare invocate și de dispozițiile art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs ca

nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea

nr. 29/1990, anterior sesizării instanței de contencios administrativ,

reclamantul are obligația ca în termen de 30 de zile de la data când i s-a

comunicat actul administrativ, să se adreseze autorității emitente și să facă

dovada epuizării acestei proceduri prealabile, în conformitate cu prevederile

art. 8 din aceiași lege.

Neîndeplinirea de către recurent a

acestor cerințe procedurale, a fost corect constatată de instanța de fond în

soluționarea excepției invocate de intimată, privind lipsa plângerii prealabile

în termenul prevăzut de lege.

Rezultatele concursului contestat în

cauză au fost cunoscute de recurent la data de 15 decembrie 2000 și conform

dispozițiilor legale menționate anterior, avea obligația ca în termen de 30 de

zile să exercite recursul administrativ la Direcția Generală de Muncă și

Protecție Socială a județului Vaslui, autoritatea administrativă care a

organizat concursul.

De asemenea, potrivit reglementării

cu caracter special, cu privire la procedura de organizare a concursului din 15

decembrie 2000 și cuprinsă în Cap. III, art. 8 din Ordinul nr. 375 din 14 iunie

1999, aprobat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, recurentul avea

obligația să formuleze contestație la comisia de examinare, în termen de 3 zile

de la afișarea rezultatelor concursului și a listei candidaților declarați

admiși.

Din actele dosarului rezultă că în

termenele legale, recurentul nu s-a adresat direcției intimate și comisiei de

examinare, contestând rezultatele concursului numai la 29 ianuarie 2001, prin

petiția înregistrată sub nr. 220097/2001 la Ministerul Muncii și Solidarității

Sociale.

În atare situație, este judicioasă

concluzia instanței de fond privind investirea sa, cu nerespectarea condițiilor

generale cuprinse în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 și a celor

speciale, cuprinse în Regulamentul de concurs și potrivit cărora, recurentul

trebuia să conteste rezultatele concursului, în termenele prevăzute expres și

la autoritățile administrative, competente să se pronunțe asupra contestației

în cadrul procedurii prealabile.

Soluția dată de instanța de fond

excepției invocată de intimată, este legală și temeinică, astfel încât se va

respinge critica formulată în recurs, sub acest aspect.

Curtea constată că nu se mai impune

a fi examinate celelalte motive de casare, întrucât acestea se referă la fondul

cauzei, care nu a fost soluționat prin hotărârea atacată, urmare a admiterii

unei excepții de procedură. Din același considerent, dar și pentru că au fost

formulate după expirarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pentru

motivarea recursului, criticile aduse hotărârii atacate, prin cererea depusă de

recurent la 27 septembrie 2003, nu pot fi cercetate în prezenta cauză.

Față de considerentele expuse,

Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de C.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.V.

împotriva sentinței civile nr. 4/CA din 13 ianuarie 2003 a Curții de Apel Iași,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 octombrie 2003.