ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1585/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Oradea sub nr. 2663/CA/2002 din 5 iunie 2002, reclamanta SC M.T.I. SA

Satu Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței și Administrația Națională a Drumurilor –

Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună anularea deciziei nr. 163 din 30 aprilie 2002 emisă de Ministerul

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței cu privire la plata sumei de

271.195.624 lei reprezentând contribuție la bugetul fondului special al

drumurilor publice și majorări de întârziere aferente, așa cum această sumă a

fost stabilită prin procesul verbal de control nr. 2428 din 10 aprilie 2002

întocmit de Administrația Națională a Drumurilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat următoarele:

- În anul 1999, Fondul Proprietății

de Stat a scos la vânzare acțiunile SC M.T.I. SA Satu Mare, iar în urma

negocierilor directe din data de 24 februarie 1999, cu reprezentanții fondului,

societatea s-a privatizat prin cumpărarea acțiunilor, conform contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni din luna iunie 1999, păstrându-și denumirea, numărul

de înregistrare la Registrul Comerțului și codul fiscal, anterioare

privatizării;

- atât la data încheierii

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, cât și la data preluării efective a

activului și pasivului societății, în evidențele acesteia nu figurau obligații

restante față de fondul special al drumurilor publice, astfel că atât pentru

suma fixă de 73.588.800 lei reprezentând contribuție la acest fond, cât și

pentru majorările de întârziere aferente, vinovăția nu aparține societății;

- răspunderea pentru neplata

contribuției și curgerea majorărilor aparține Fondului Proprietății de Stat

care, prin contractul de vânzare-cumpărare - Cap.7, pct. 7.4.1., l-a asigurat

pe cumpărător că situația financiară a societății la data întocmirii

documentației pentru privatizare, este exactă și corectă, fiind avizată și de

organul financiar fiscal teritorial;

- obligarea societății privatizate

la plata debitului constatat prin procesul verbal întocmit de Administrația

Națională a Drumurilor, cauzează acesteia o daună care, de fapt, este

consecința unor operațiuni financiare incorecte, existente la data încheierii

contractului și care nu au fost dezvăluite la acel moment.

Prin întâmpinarea și precizările

ulterioare, pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței

a arătat că faptul că reclamanta nu se consideră în culpă pentru neplata

contribuției și curgerea majorărilor, pe motivul că nu a avut cunoștință de

existența debitului la data cumpărării acțiunilor, nu prezintă relevanță în

ceea ce privește raporturile societății contribuabile cu titularul fondului

special al drumurilor publice - Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor

și Locuinței al cărui rol este acela de a determina societatea controlată să-și

achite obligațiile față de acest fond. A mai arătat că atât în situația în care

Fondul Proprietății de Stat nu a prezentat în mod corect obligațiile financiare

ale societății, cât și în situația în care părțile din contractul de vânzare -

cumpărare nu au avut cunoștință de existența acestei obligații, reclamanta

poate să-și recupereze dauna pe calea unei acțiuni separate, fie împotriva

Fondului Proprietății de Stat care nu a solicitat certificatul de obligații

fiscale la momentul privatizării societății, fie împotriva conducerii

societății vândute.

Administrația Națională a Drumurilor

- Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj - a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, arătând că echipa de control care a consemnat

neplata contribuției se află în subordinea Autorității Rutiere Române din

cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, somația

de plată fiind emisă de aceasta.

În cursul soluționării cauzei, prin

cerere depusă la dosar, reclamanta a formulat cerere de chemare în garanție a

Fondului Proprietății de Stat, actual – Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului, solicitând ca aceasta să fie obligată

la plata debitului reprezentând contribuție și majorări de întârziere, pe

motivul că la data privatizării nu a informat în legătură cu debitul restant.

Ca urmare a introducerii în cauză,

potrivit încheierii de ședință din 23 septembrie 2002, Autoritatea pentru

Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, a invocat excepția

netimbrării cererii, excepția neefectuării procedurii prealabile și excepția

lipsei calității sale procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea

cererii de chemare în garanție, arătând că:

- potrivit clauzei nr. 7.4 din

contractul de vânzare - cumpărare acțiuni, situațiile financiare au fost

întocmite în mod exact și corect, conform declarației dată de directorul

general al SC M.T.I. SA Satu Mare;

- situația financiară a societății a

fost întocmită de societatea însăși, prin reprezentanții acestea, iar

persoanele obligate cu ținerea exactă a evidențelor financiar-contabile,

respectiv, administratorii și cenzorii, aveau obligația să-i informeze corect

pe acționari.

Prin sentința civilă nr. 543/CA/2002

–P din 21 octombrie 2002, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea introdusă de

SC M.T.I. SA Satu Mare, ca nefondată; a respins excepția invocată de pârâta -

Administrația Națională a Drumurilor și pe cele invocate de chemata în

garanție; a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă

împotriva Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor

Statului.

La respingerea excepțiilor invocate

în cauză, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

- pârâta - Administrația Națională a

Drumurilor este organul emitent al actului de control contestat și are,

potrivit art. 10 din Legea nr. 29/1990 calitate procesuală pasivă;

- cererea de chemare în garanție a

fost timbrată cu 150.000 lei taxă judiciară de timbru și 3.000 lei timbru

judiciar;

- procedura prealabilă a fost

îndeplinită întrucât decizia nr. 163 din 30 aprilie 2002 a fost emisă în

procedura administrativă prealabilă efectuată de reclamantă.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut

că reclamanta, prin acțiunea formulată nu a contestat existența obligației

financiare ce face obiectul cauzei, ci doar culpa sa în neplata acestei

obligații.

În ceea ce privește cererea de

chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva Autorității pentru

Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, instanța a reținut

următoarele:

- chemata în garanție a avut

calitatea de acționar la societatea supusă privatizării și în această calitate

nu poate răspunde pentru obligațiile bugetare pe care însăși societatea nu le-a

evidențiat în dosarele de prezentare a ofertei de negociere a vânzării

acțiunilor către SC E. SA;

- evidența obligațiilor bugetare ale

societății a fost ținută de societate în calitate de contribuabil care a făcut

și plata acestor obligații, iar chemata în garanție Autoritatea pentru

Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului în calitate de acționar

nu avea competența de a ține și conduce astfel de evidențe, astfel că cererea

de chemare în garanție este neîntemeiată.

Împotriva sentinței pronunțată de

Curtea de Apel Oradea a declarat recurs reclamanta SC M.T.I. SA Satu Mare,

criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs formulate în

scris, reclamanta a reiterat cele susținute prin acțiunea introductivă,

arătând, în esență, următoarele:

- aprecierea instanței de fond cu

privire la culpa societății debitoare în neplata obligației bugetare, ar fi

greșită, în condițiile în care societatea nu a avut cunoștință de existența

acestui debit care nu a fost evidențiat în pasivul preluat;

- respingerea cererii de chemare în

garanție formulată împotriva Autorității pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului este neîntemeiată, întrucât acesta a indus în eroare

cu privire la pasivul preluat de societate.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul

este nefondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.

Reclamanta nu a contestat nici un

moment, existența obligației financiare, așa cum aceasta a fost stabilită prin

procesul verbal de control și menținută prin decizia emisă de Ministerul

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței.

Prin acțiunea adresată instanței de

contencios administrativ, reclamanta a învederat faptul că la data cumpărării

pachetului de acțiuni deținut de Fondul Proprietății de Stat la societatea

comercială supusă privatizării, nu a avut cunoștință de existența unui debit

reprezentând contribuție la fondul special al drumurilor publice, întrucât

vânzătorul nu i-a prezentat situația financiară exactă și corectă a societății

al cărui pasiv l-a preluat. Neavând cunoștință de existența debitului,

reclamanta nu a putut împiedica curgerea majorărilor de întârziere.

În raport cu prevederile Legii nr.

118/1996, situația invocată de reclamantă, în calitatea sa de contribuabil, nu

prezintă relevanță în ceea ce privește raporturile juridice de drept fiscal ale

acesteia cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței

care este titularul fondului special al drumurilor publice, calitate ce-i

conferă acestuia competența de a aplica măsuri menite să-i determine pe

contribuabili să-și achite obligațiile față de acest fond.

Cât privește pretenția reclamantei

de a fi desdăunată de către cei răspunzători de neevidențierea obligației

bugetare în pasivul societății supuse privatizării, aceasta nu poate face

obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, nefiind întrunite condițiile

prevăzute la art. 1 și 10 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.

Pretenția reclamantei izvorăște din

raporturile contractuale directe pe care aceasta, în calitate de cumpărător

le-a avut cu Fondul Proprietății de Stat în calitate de vânzător - deținător al

pachetului majoritar de acțiuni al societății supuse privatizării, astfel că

orice litigii în legătură cu nerespectarea de către una din părțile

contractante a unor obligații privind informarea corectă a cumpărătorului

asupra pasivului societății supuse privatizării, sunt de competența instanțelor

de drept comun.

Pentru considerentele arătate și în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

M.T.I. SA Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 543/CA/2002 – P din 21

octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 16 aprilie 2003.