ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3709/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 1423, pronunțată la data de 25 octombrie 2001 în dosarul nr. 1839/2000, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul L.Ș., în contradictoriu cu U.A.R. și Baroul Brăila. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că prin decizia nr. 181 din 12 iulie 2000, Baroul Brăila a dispus suspendarea reclamantului din profesia de avocat, în temeiul prevederilor art. 83 lit. b) din Statutul profesiei de avocat și art. 1 din Legea nr. 51/1995, până la pronunțarea unei hotărâri definitive în dosarul nr. 64/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, în care reclamantul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni, precum și că prin decizia nr. 6401/2000 Consiliul U.A.R.

a respins contestația acestuia. Respingând acțiunea, instanța de fond a motivat că reclamantul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 64/P/2000 din 15 iunie 2000, fiind sesizată Judecătoria Buzău, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 35 alin. (2), raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. și de art. 259 alin. (1) din același cod. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul, susținând, în esență, că: - hotărârea instanței de fond nu este motivată; - instanța de fond nu a manifestat rol activ, în sensul că s-a limitat să ceară relații doar de la Judecătoria Târgu Bujor, nu și de la Judecătoria Buzău, pentru a verifica situația dosarului penal în care este judecat.

Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 83 lit. b) din Statutul profesiei de avocat (M. Of. nr. 237/17.10.1995), în vigoare la data emiterii deciziei nr. 181 din 12 iulie 2000, de către Baroul Brăila, calitatea de avocat putea fi suspendată, în cazul în care împotriva avocatului se desfășoară o acțiune de urmărire penală sau de judecată, pentru săvârșirea unei infracțiuni, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile. Este necontestat că din actul aflat la dosarul de fond, rezultă că Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați l-a trimis în judecată pe recurent, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 35 alin. (2), raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.

și de art. 259 alin. (1) din același cod, iar din actul de la același dosar, rezultă că a fost sesizată Judecătoria Târgu Bujor, unde a fost înregistrat dosarul nr. 1051/2000, care a fost strămutat la Judecătoria Buzău. Astfel fiind, în mod judicios a apreciat instanța de fond că actele administrative emise de Baroul Brăila și Consiliul U.A.R., prin care s-a dispus și respectiv menținut, măsura de suspendare a calității de avocat a recurentului-reclamant, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, sunt legale și temeinice. Prima critică formulată în recurs este neîntemeiată, instanța de fond, motivând soluția în condițiile art. 261 C. proc. civ., fiind prezentate motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.

A doua critică, potrivit căreia instanța de fond nu a avut un rol activ, este, de asemenea, neîntemeiată, fiind irelevantă situația dosarului pe rolul Judecătoriei Buzău, din moment ce măsura suspendării calității de avocat s-a dispus până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. Astfel fiind, recursul de față va fi respins, soluția atacată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.Ș., împotriva sentinței civile nr. 1423 din 25 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2003.