ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 691/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

B.N. a formulat contestație în

anulare. împotriva deciziei nr. 1950 din 23 mai 2001, pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, în dosarul nr.

2837/2000, solicitând anularea acesteia și rejudecarea recursului pe care l-a

promovat împotriva sentinței nr. 146 din 23 mai 2000, pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

In motivarea contestației. arată că

instanța de recurs nu a avut în vedere că U.A.R. a expediat motivele de recurs,

prin poștă, tardiv și că eronat a analizat motivele de recurs formulate de

Baroul Prahova, în numele U.A.R., dar Baroul Prahova nu a fost parte în proces,

iar pentru U.A.R. a avut mandat numai pentru termenul din 4 mai 2000.

Prin decizia atacată cu prezenta contestație

s-a dispus admiterea recursului formulat de U.A.R., împotriva sentinței nr. 146

din 23 mai 2000, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și s-a casat această sentință și pe fond, s-a respins acțiunea

formulată de reclamantul B.N., prin care solicită anularea deciziei nr. 5433

din 18 martie 2000 și primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Sentința s-a comunicat pârâtei la 2

iunie 2000, iar motivarea la, 17 iulie 2000, conform dovezilor de la dosar.

La instanța de fond, pârâta U.A.R. a

fost reprezentată de avocatul B.N., în baza adresei nr. 32/C din 24 aprilie

2000 și a adresei nr. 211 din 24 aprilie 2000.

În baza mandatului primit, Baroul

Prahova, prin reprezentantul său legal, avea dreptul de a declara recurs

împotriva sentinței și de a-l motiva, în temeiul art. 69 alin. (2) C. proc.

civ.

Recursul s-a înregistrat la Curtea

de Apel Ploiești, la 25 mai 2000, iar motivarea recursului s-a depus la 21

iulie 2000, ambele în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 și 303 C.

proc. civ., așa cum era în vigoare la acea dată.

Ca atare, Curtea reține că Baroul

Ploiești a avut un mandat perfect valabil pentru reprezentarea intereselor

U.A.R., atât la instanța de fond, cât și pentru promovarea și motivarea recursului,

astfel că instanța de recurs a avut în vedere corect cererea de recurs și

cererea prin care s-a motivat recursul, depuse de Baroul Ploiești, în numele

U.A.R., în termen legal.

Astfel fiind, reținând că instanța

de recurs nu a comis nici o greșeală materială, în sensul prevederilor art. 318

teza I C. proc. civ., invocată de către contestator, se va respinge contestația

de față, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de B.N., împotriva deciziei nr. 1950 din 23 mai 2001, a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 februarie 2003.