ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2137/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constat

următoarele:

La data de 29 mai 1998, reclamanții K.N. și K.Z., au

formulat cerere de chemare în judecată, împotriva pârâtei SC F.T.I. SRL Târgu

Mureș, prin care au solicitat evacuarea din spațiile comerciale, obligarea la

plata sumei de 6.335.325 lei chirie calculată pe perioada 17 martie 1998 - 1

iunie 1998 și, în continuare, până la evacuarea pârâtei din respectivul spațiu,

pe care nu-l poate închiria datorită opoziției nejustificate a pârâtei de a părăsi

acel spațiu.

Ulterior, reclamanții au solicitat 36.260.128 lei

chirie, precum și 16.303.682 lei majorări de 0,5% pentru fiecare zi, cu

cheltuieli de judecată aferente.

Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința nr. 7839 din 3

noiembrie 1999, a admis în parte acțiunea, a dispus evacuarea necondiționată a

pârâtei din acel spațiu, a obligat pârâta la plata sumei de 36.260.128 lei

despăgubiri, dar nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere pentru plata sumei

de 16.303.682 lei majorări de 0,50% pentru neplata chiriei.

Pârâta a declarat apel, care a fost respins prin

decizia nr. 771 din 17 mai 1999 Tribunalului Mureș.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta.

Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul, a casat

cele două hotărâri anterioare prin decizia nr. 1161 din 7 decembrie 1999,

stabilind că, în speță, sunt incidente, în ceea ce privește competența

materială de soluționare în fond a pricinii, dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a)

C. proc. civ., raportat la art. 3, 4 și 6 C. com., competența materială, pentru

soluționarea în fond a pricinii, aparținând Tribunalului Mureș.

La Judecătoria Târgu Mureș s-a înregistrat acțiunea

reclamantei SC F.T.I. SRL, împotriva pârâților K.N., K.Z.

Judecătoria Târgu Mureș, soluționând această acțiune,

a reținut lipsa calității procesuale pasive, inclusiv cea legată de competența

materială invocată de pârâți, care era o chestiune de ordine publică.

Apelul reclamantei a fost admis prin decizia nr. 18

din 10 ianuarie 2000 a Tribunalului Mureș și s-a dispus judecarea cauzei la

tribunal, ca instanță de fond.

Dosarul nr. 1723 din 2000 s-a conexat cu dosarul nr. 496

din 2000, în care K.N. și K.Z. au calitatea de reclamanți și pârâți în cererea

reconvențională a SC F.T.I. SRL Târgu Mureș, iar SC F.T.I. SRL Târgu Mureș este

pârâtă și reclamantă în acțiunea reconvențională.

Tribunalul Mureș a pronunțat sentința nr. 1517 din 10

noiembrie 2000, prin care a admis în parte acțiunea reclamanților K.N., K.Z., a

dispus evacuarea pârâtei, a obligat pârâta la plata sumei de 179.597.647 lei

despăgubiri și 11.078.906 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Prin aceeași sentință, instanța a luat act de

renunțarea reclamanților la înființarea popririi asigurătorii asupra contului

bancar al pârâtei, a admis în parte acțiunea reconvențională a pârâtei, a

obligat reclamanții să plătească, în solidar, despăgubiri civile de 16.681.294

lei și a respins capătul de cerere cu privire la instituirea unui drept de

retenție în favoarea pârâtei, asupra imobilului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că

reclamanții sunt proprietarii de drept și de fapt ai respectivului imobil, care

le-a fost retrocedat, nefiind incident Decretul nr. 92/1950.

Antecesorul reclamanților R.A. G.C.L. Mureș, care

avea în administrare imobilul, înainte de a fi retrocedat, a închiriat tot

spațiul, din care, o parte, locatarului, SC C.A.M. Târgu Mureș.

Între SC C.A.M. Târgu Mureș și SC F.T.I. SRL a

intervenit un contract de colaborare, cu o durată de trei ani.

La data de 1 iunie 1996, contractele cu R.A. G.C.L.

au încetat, spațiile au fost folosite în continuare de SC F.T.I. SRL, pe

principiul tacitei relocațiuni, care datorează reclamanților chirii de 8 dolari

S.U.A. pe metrul pătrat sau echivalentul în lei, la cursul oficial de schimb

valutar de la data plății, din care se reduc sumele ce le datorau reclamanții,

cu titlu de impozite, prin încasarea respectivei sume.

În ceea ce privește cererea reconvențională, s-a

reținut că reclamanta reconvențională a executat lucrări de investiții în

magazinul alimentar, cu o valoare reactualizată de 21.496.045 lei, din care se

scad lucrările necesare desfășurării chiriei.

Ambele părți au declarat apel.

Reclamanții-pârâți au solicitat plata chiriei de

312.887.889 lei, din care nu trebuie să se scadă impozitul pe venitul din

chirii și respingerea cererii reconvenționale, deoarece respectivele lucrări de

investiții s-au făcut în interesul locațiunii și trebuia cerută de la SC C.A.M.

Târgu Mureș, contractul de colaborare fiind încheiat pentru 3 ani.

Pârâta-reclamantă a solicitat admiterea cererii

reconvenționale pentru 21.496.045 lei, sumă stabilită de expertiza tehnică și respingerea

acțiunii principale, deoarece, din luna octombrie 1998, nu s-a încheiat nici un

contract între părți, iar din cei 76,10 mp, numai 16,50 mp au fost folosiți

pentru activități comerciale și restul pentru activități productive, magazii,

astfel că s-a solicitat chirie prea mare.

Prin decizia nr. 405 din 12 septembrie 2001, Curtea

de Apel Târgu Mureș a admis apelurile reclamanților-pârâți și a pârâtei-reclamante,

a obligat pârâta să plătească 34.336.800 lei chirie calculată pe perioada 17

martie 1998 - 13 aprilie 2000, cu 18.000 lei pe metrul pătrat și 5.624.960 lei

cheltuieli de judecată parțiale, la toate instanțele, aferente și acțiunii

reconvenționale, a menținut evacuarea necondiționată a pârâtei din respectivul

spațiu, a respins acțiunea reconvențională pentru 16.681.294 lei lucrări de

investiții și instituirea unui drept de retenție.

Reclamanții au declarat recurs, susținând că instanța

a calculat eronat despăgubirile pe baza chiriei practicate la spațiile fondului

locativ de stat, chiar pârâtul a considerat că se cuvin 4 dolari S.U.A. pe

metrul pătrat, în echivalent, și că, pe perioada în care ar fi deținut spațiul,

pârâtul ar fi datorat 226.000.000 lei, neținându-se seama că pârâtul deținea

spațiul fără titlu, nu s-a luat în calcul nivelul chiriei aplicat pe piața

liberă, despăgubirile trebuiau calculate în funcție de cerere și ofertă și nu

după criterii străine cauzei, chiria de la spațiile din fondul locativ de stat

și nu li se poate imputa, proasta întreținere a spațiului.

Recursul reclamanților este nefondat pentru

următoarele considerente: R.A. G.C.L. a restituit imobilul reclamanților în

baza unei hotărâri judecătorești, iar, la data restituirii, pârâta folosea

spațiul de la parterul imobilului în baza contractului de colaborare nr. 515

din 3 aprilie 1995, încheiat cu SC C.A.M. Târgu Mureș, pentru o perioadă de 3

ani.

SC C.A.M. Târgu Mureș deținea spațiile respective în

baza contractelor de închiriere nr. 208 și 207 din 7 iunie 1994, încheiate pe

timp de 1 an, până la 1 iunie 1995.

Imobilul care a fost restituit reclamanților se afla

pe o stradă care era cuprinsă, până în anul 1989, într-un plan urbanistic,

astfel că nu s-au mai făcut lucrări de reparații curente și nici de reparații

capitale.

Începând cu luna martie 1998, între părți, nu s-a

stabilit un acord de voință, cu privire la cuantumul chiriei de achitat, pentru

spațiile comerciale de producție, cu magaziile aferente, în care pârâta nu a

mai desfășurat nici o activitate, dar a păstrat cheile.

Ca atare, instanța corect a luat în calcul chiria de

18.000 lei pe metrul pătrat, ce era stabilită de Consiliul județean Mureș

pentru spațiul locativ controlat de stat, începând cu data de 1 august 1999.

Anterior datei de 1 august 1999, chiria era de 2050

lei pe metrul pătrat și 2850 lei pe metrul pătrat, conform hotărârilor nr. 46/1997

și nr. 43/1998 ale Consiliului județean Mureș, dar s-a avut în vedere tariful

de 18.000 lei pe metrul pătrat, ca urmare a creșterii indicilor prețurilor de consum,

precum și faptul că pârâta a fost de bună credință, deoarece a expediat diverse

sume de bani, cu titlu de chirie, către reclamanți, pe perioada litigioasă, dar

au fost refuzate.

Față de cele de mai sus, recursul reclamanților fiind

nefondat, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții K.N. și K.Z.

împotriva deciziei nr. 405 din 12 septembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 aprilie

2003.