ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 152/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 152/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de
reclamantul „G.I.S.N.” Constanța împotriva deciziei nr.35 din 12 aprilie 2001
a Curții de Apel Constanța – Secția comercială.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul prin
consilier juridic C.C.și intimatul „INMH” București prin consilier juridic C.P.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea,
luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile,
constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentanta recurentului susține oral motivele
de recurs și pune concluzii de admitere a acestuia așa cum a fost formulat și
susținut în fața Curții, cu cheltuieli de judecată conform documentelor
justificative depuse la dosar.
Reprezentantul intimatului pune concluzii de
respingere, ca nefondat, a recursului, cu cheltuieli de judecată conform
documentelor justificative depuse la dosar, după care, Curtea rămâne în
pronunțare.
C U R T
E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată
la Tribunalul Constanța la data de 3 septembrie 1998 reclamantul „G.I.S.N.” Constanța
a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul „INMH” București, instanța de
judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea acestuia la
plata sumei de 37.532.509 lei, contravaloare diferență factură și a sumei de
46.994.454 lei, majorări de întârziere.
În susținerea pretențiilor deduse judecății
reclamantul invocă operațiunea de remorcare de către acesta a navei „C.”,
aparținând pârâtului „INMH”, prestație pentru care pârâtul nu a achitat o
diferență de 37.532.509 lei.
Prin sentința nr.339 din 7 decembrie 2000,
Tribunalul Constanța – secția maritimă și fluvială, a respins acțiunea
principală a reclamantei ”G.I.S.N.” Constanța. Pentru a hotărî astfel, instanța
de fond reține că pârâtul „INMH” nu poate fi ținut la plata contravalorii
serviciilor de remorcaj deoarece reclamantul „G.I.S.N.” Constanța nu și-a
îndeplinit obligația de remorcare a navei în portul Constanța, conform
convenției emise.
Împotriva hotărârii instanței de fond ,a declarat
recurs reclamantul „G.I.S.N.” Constanța invocând netemeinicia și nelegalitatea
acesteia.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat ,prin
decizia nr.35 din 12 aprilie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția
comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține,
prin prisma motivelor invocate de apelantul reclamant că, instanța de fond în
mod corect a respins acțiunea principală ca nefondată.
Împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat
recurs reclamantul „G.I.S.N.” Constanța, invocând motivele prevăzute de art.304
pct.9 și 22 Cod Procedură Civilă și solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Recursul reclamantului „G.I.S.N.”Constanța este
neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului, se constată că, în
mod corect instanța de apel a apreciat că după data de 14 septembrie 1996 nu a
mai existat forță majoră și că în absența unui pericol real operațiunile efectuate
sunt de remorcaj și nu de salvare.
De asemenea, se constată că, reclamantul nu și-a
îndeplinit obligația de remorcare a navei ”C.” în portul Constanța.
Totodată, din actele dosarului se constată că,
remorcherul reclamantului a plecat spre Constanța fără a remorca nava
pârâtului, pe care a părăsit-o din proprie inițiativă încălcând astfel
convenția dintre părți, staționarea remorcherului fiind nejustificată, pe cale
de consecință pârâtul „INMH” nedatorând plata contravalorii prestațiilor de
remorcare.
Așadar, criticile formulate de recurent, deciziei
instanței de apel ,nu pot fi primite, acestea fiind fără suport legal.
În consecință, cum apărările recurentului apar ca
neîntemeiate, instanța de recurs urmează a dispune în sensul respingerii, ca
nefondat, a recursului pârâtului „G.I.S.N.” Constanța.
Așa fiind, Curtea,
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul „G.I.S.N.” Constanța
împotriva deciziei nr.35 din 12 aprilie 2001 a Curții de Apel Constanța –
Secția Comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17
ianuarie 2003.