ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4049/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia recurată, decizia nr.

32 pronunțată la data de 24 ianuarie 2004 în dosarul nr. 599/2002, secția

jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursurile jurisdicționale

formulate de persoanele răspunzătoare M.V. și L.I., împotriva sentinței nr. 64

din 16 septembrie 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Curții de

Conturi în dosarul nr. 50/2002.

Pentru a pronunța această soluție,

secția jurisdicțională a reținut că prin sentința nr. 64/2002, Colegiul

jurisdicțional a admis actul de sesizare și a obligat persoanele răspunzătoare

M,V, și L.I., să plătească Consiliului Concurenței sumele de 225 mărci germane,

412,9 franci francezi și 94,5 dolari SUA, la cursul de schimb din ziua plății

și a dobânzii de 25,6% la data producerii prejudiciilor, până la data plății.

Colegiul jurisdicțional a reținut că

sumele respective reprezentau prejudiciu pentru Consiliul Concurenței, unde

cele două persoane răspunzătoare dețineau funcțiile de președinte și,

respectiv, director economic, produs prin acordarea unei diurne de 100% în loc

de 50% din cuantum, pentru deplasările făcute de președinte în cursul anului

2001 în Germania, Franța și Federația Rusă, în condițiile în care organizatorii

evenimentelor la care a participat au suportat cheltuielile pentru masă.

Respingând recursul jurisdicțional,

secția jurisdicțională a motivat, în esență, că președintelui Consiliului

Concurenței nu-i sunt aplicabile prevederile notei de la anexa H.G. nr.

518/1995 și că, pe de altă parte, Consiliul Concurenței nu are o reglementare

derogatorie de prevederile acestei hotărâri a Guvernului.

Împotriva acestei soluții au

formulat recurs cele două persoane răspunzătoare care au susținut următoarele

critici:

- hotărârea atacată este pronunțată

în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind dată cu aplicarea greșită a

legii, președintele Consiliului Concurenței fiind asimilat cu funcția de

ministru, fiind aplicabile dispozițiile notei 1 de la anexa H.G. nr. 518/1995,

iar, pe de altă parte ordinele în baza cărora s-a deplasat în străinătate, sunt

acte derogatoare de la această hotărâre;

- hotărârea instanței

jurisdicționale este casabilă în condițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

bazându-se pe o interpretare greșită a probelor, organizatorii neasigurând masa

pentru toate zilele cât au durat deplasările.

Recursul este nefondat.

În legătură cu motivele privind

nelegalitatea;

Într-adevăr, potrivit prevederilor

art. 24 din Legea nr. 21/1996 a concurenței, cu modificările ulterioare,

funcția de președinte al Consiliului Concurenței este asimilată celei de

ministru, dar în conformitate cu dispozițiile pct. a) al Notei la anexa H.G.

nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis

în străinătate pentru îndeplinirea unor însărcinări cu caracter temporar, primul-ministru,

miniștrii de stat, precum și ceilalți membri ai Guvernului beneficiază de

diurna în cuantum integral, indiferent de condițiile în care a avut loc

deplasarea.

Cum, aceste prevederi nu se referă

la funcțiile asimilate cu funcția de ministru, ci la membrii Guvernului,

rezultă că nu sunt aplicabile în cazul președintelui Consiliului Concurenței.

De asemenea, este adevărat că

potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) din H.G. nr. 518 /1995, drepturile și

obligațiile persoanelor trimise în străinătate de către Președinție, organele

autorității legislative, judecătorești și de alte autorități publice, pentru

îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, se stabilesc prin reglementări

proprii, aprobate potrivit legii.

În conformitate cu prevederile art.

17 din Legea nr. 21/1996, Consiliul Concurenței este o autoritate

administrativă autonomă a administrației publice centrale și, în condițiile

art. 16 alin. (2) din H.G. nr. 518/1995 ar fi putut avea o reglementare proprie

în privința drepturilor și obligațiilor persoanelor trimise în străinătate, dar

actele la care se referă recurenții nu sunt reglementări în sensul acestor

prevederi legale, ci sunt ordinele de deplasare în baza cărora s-au realizat

deplasările în străinătate.

În legătură cu motivul privind

netemeinicia;

Susținerea recurenților că

organizatorii străini ai evenimentelor la care a participat președintele

Consiliului Concurenței nu au asigurat masa participanților în toate zilele

deplasării, a fost formulată și în recursul jurisdicțional, fiind înlăturată

motivat, cu calculele de rigoare, pentru zilele în care s-a făcut deplasarea

spre locul de desfășurare a acțiunii, pentru care diurna a fost calculată cu

proporția de 100%.

În concluzie, pentru considerentele

expuse mai sus, rezultă că motivele invocate în recurs sunt neîntemeiate,

urmând ca acesta să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.V.

și de L.I. împotriva deciziei nr. 32 din 24 ianuarie 2003 a Curții de Conturi a

României, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 noiembrie 2003.