ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4049/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia recurată, decizia nr. 32 pronunțată la data de 24 ianuarie 2004 în dosarul nr. 599/2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursurile jurisdicționale formulate de persoanele răspunzătoare M.V. și L.I., împotriva sentinței nr. 64 din 16 septembrie 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi în dosarul nr. 50/2002. Pentru a pronunța această soluție, secția jurisdicțională a reținut că prin sentința nr. 64/2002, Colegiul jurisdicțional a admis actul de sesizare și a obligat persoanele răspunzătoare M,V, și L.I., să plătească Consiliului Concurenței sumele de 225 mărci germane, 412,9 franci francezi și 94,5 dolari SUA, la cursul de schimb din ziua plății și a dobânzii de 25,6% la data producerii prejudiciilor, până la data plății.

Colegiul jurisdicțional a reținut că sumele respective reprezentau prejudiciu pentru Consiliul Concurenței, unde cele două persoane răspunzătoare dețineau funcțiile de președinte și, respectiv, director economic, produs prin acordarea unei diurne de 100% în loc de 50% din cuantum, pentru deplasările făcute de președinte în cursul anului 2001 în Germania, Franța și Federația Rusă, în condițiile în care organizatorii evenimentelor la care a participat au suportat cheltuielile pentru masă. Respingând recursul jurisdicțional, secția jurisdicțională a motivat, în esență, că președintelui Consiliului Concurenței nu-i sunt aplicabile prevederile notei de la anexa H.G. nr. 518/1995 și că, pe de altă parte, Consiliul Concurenței nu are o reglementare derogatorie de prevederile acestei hotărâri a Guvernului.

Împotriva acestei soluții au formulat recurs cele două persoane răspunzătoare care au susținut următoarele critici: - hotărârea atacată este pronunțată în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind dată cu aplicarea greșită a legii, președintele Consiliului Concurenței fiind asimilat cu funcția de ministru, fiind aplicabile dispozițiile notei 1 de la anexa H.G. nr. 518/1995, iar, pe de altă parte ordinele în baza cărora s-a deplasat în străinătate, sunt acte derogatoare de la această hotărâre; - hotărârea instanței jurisdicționale este casabilă în condițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., bazându-se pe o interpretare greșită a probelor, organizatorii neasigurând masa pentru toate zilele cât au durat deplasările.

Recursul este nefondat. În legătură cu motivele privind nelegalitatea; Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 21/1996 a concurenței, cu modificările ulterioare, funcția de președinte al Consiliului Concurenței este asimilată celei de ministru, dar în conformitate cu dispozițiile pct. a) al Notei la anexa H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor însărcinări cu caracter temporar, primul-ministru, miniștrii de stat, precum și ceilalți membri ai Guvernului beneficiază de diurna în cuantum integral, indiferent de condițiile în care a avut loc deplasarea. Cum, aceste prevederi nu se referă la funcțiile asimilate cu funcția de ministru, ci la membrii Guvernului, rezultă că nu sunt aplicabile în cazul președintelui Consiliului Concurenței.

De asemenea, este adevărat că potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) din H.G. nr. 518 /1995, drepturile și obligațiile persoanelor trimise în străinătate de către Președinție, organele autorității legislative, judecătorești și de alte autorități publice, pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, se stabilesc prin reglementări proprii, aprobate potrivit legii. În conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 21/1996, Consiliul Concurenței este o autoritate administrativă autonomă a administrației publice centrale și, în condițiile art. 16 alin. (2) din H.G. nr. 518/1995 ar fi putut avea o reglementare proprie în privința drepturilor și obligațiilor persoanelor trimise în străinătate, dar actele la care se referă recurenții nu sunt reglementări în sensul acestor prevederi legale, ci sunt ordinele de deplasare în baza cărora s-au realizat deplasările în străinătate.

În legătură cu motivul privind netemeinicia; Susținerea recurenților că organizatorii străini ai evenimentelor la care a participat președintele Consiliului Concurenței nu au asigurat masa participanților în toate zilele deplasării, a fost formulată și în recursul jurisdicțional, fiind înlăturată motivat, cu calculele de rigoare, pentru zilele în care s-a făcut deplasarea spre locul de desfășurare a acțiunii, pentru care diurna a fost calculată cu proporția de 100%. În concluzie, pentru considerentele expuse mai sus, rezultă că motivele invocate în recurs sunt neîntemeiate, urmând ca acesta să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.V. și de L.I. împotriva deciziei nr. 32 din 24 ianuarie 2003 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2003.