ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1988/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Partidul România Mare și C.V.T.împotriva deciziei nr. 355 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenții-pârâți prin avocat B.L., precum și intimatul-reclamant B.V.prin avocat N.T.. Procedura completă. Avocat B.L.a arătat că, intimatul-reclamant și-a retras, prin cerere scrisă depusă la dosar, acțiunea formulată împotriva pârâților. A solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate, urmând a se lua act de retragerea acțiunii. Avocat N.T. pune concluzii în același sens, pe baza cererii reclamantului, pe care o depune la dosar.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 mai 1999, B.V.a chemat în judecată pe T.C.V.și Partidul România Mare pentru a fi obligați să-i plătească suma de 2 (două) miliarde lei cu titlu de daune morale pentru ofensele ce i-au fost aduse de aceștia prin articole de presă. Totodată, a cerut publicarea în presă, sub sancțiunea unor daune cominatorii, a hotărârii judecătorești de reparare a daunelor morale, precum și obligarea pârâtului să-i restituie cheltuielile de judecată. Tribunalul București, secția a III – a civilă, prin sentința nr. 618 din 4 iunie 2001, a admis acțiunea pentru suma de 100.000.000 lei daune morale. Capetele de cerere referitoare la publicarea hotărârii și restituirea cheltuielilor de judecată au fost respinse.

Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, prin decizia nr. 355 din 30 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul pârâților, cu motivarea că, în anii 1997 – 1999, pârâții au publicat în paginile revistei “Politica” mai multe articole denigratoare referitoare la viața publică și privată a reclamantului, cauzându-i, astfel, daune morale susceptibile de evaluare și reparare bănească, în temeiul art.998 C.civ. Împotriva acestei decizii pârâții au declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., în dezvoltarea cărora au invocat, în esență, insuficienta motivare a soluției atacate și aplicarea greșită a legii. Recursul este întemeiat. Potrivit art. 246 C.proc.civ.

reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă (alin. 1). Renunțarea la judecată este fără drept de apel (alin.2), iar dacă părțile au intrat în cercetarea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți (alin.4). Întrucât, prin cerere scrisă și verbal în ședință, prin reprezentantul său convențional, cu învoirea pârâților, reclamantul a renunțat la judecata acțiunii sale, se impune, în temeiul art. 312 și urm. C.proc.civ., admiterea recursurilor și casarea hotărârilor pronunțate în cauză, urmând a se lua act, în temeiul art. 246 C.proc.civ., de renunțarea de către reclamant la judecarea acțiunii sale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de Partidul România Mare și C.V.T.împotriva deciziei nr. 355 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV – a Civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința civilă nr.618 din 4 iunie 2001 a Tribunalului București – Secția a III – a Civilă și ia act de renunțarea la judecată a reclamantului B.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.