ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4144/2004

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația în anulare

formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei civile 710 din 25 februarie 2003

a Curții Supreme de Justiție s-au invocat greșeli materiale săvârșite de

instanța de recurs în soluționarea acestei căi de atac prin aceea că s-au

eludat toate procedurile legale de actualizare a sumei solicitate inițial în

vedere datele privind rata inflației comunicate de Buletinul statistic, nici

cursul de schimb valutar leu-dolar, liră sterlină, euro, aur sau alte valute.

S-a mai arătat că despăgubirile acordate s-au bazat pe calcule făcute de

persoane neavizate.

Contestația în anulare este

neîntemeiată și ca atare se va respinge pentru următoarele considerente.

Prin acțiunea introductivă de

instanță reclamantul C.G. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor la plata sumei de 150.000.000 lei cu titlu de despăgubiri

materiale și daune morale. Reclamantul, pe parcursul judecății a solicitat

actualizarea sumei pretinse, la cursul de zi al dolarului.

Tribunalul Arad, pe rolul căruia s-a

înregistrat cererea venită prin declinare de la Judecătoria Gurahonț, prin

sentința civilă nr. 297 din 5 aprilie 1996 a anulat acțiunea ca netimbrată.

Tribunalul Arad rejudecând cauza urmare admiterii apelului împotriva primei

sentințe a anulat din nou ca netimbrată acțiunea pronunțând în acest sens

sentința civilă nr. 140 din 13 mai 1997.

Curtea de Apel Timișoara prin

decizia civilă nr. 85 din 25 noiembrie 1997 a desființat această sentință și a

trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Arad.

Recursul declarat de reclamant

împotriva acestei soluții, a fost anulat ca nemotivat de Curtea Supremă de

Justiție, prin decizia acesteia nr. 1628 din 3 aprilie 1998.

Cererea de contestație în anulare

împotriva acestei decizii a fost respinsă ca nefondată de Curtea Supremă de

Justiție prin decizia nr. 761 din 3 martie 1999.

Curtea Supremă de Justiție a respins

cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva acestei din urmă decizii,

pronunțând în acest sens decizia nr. 1818 din 19 mai 1001.

În sfârșit Curtea Supremă de

Justiție prin decizia civilă nr. 269 din 28 ianuarie 2000 a respins cererea de

revizuire a deciziei nr. 1628 din 3 aprilie 1998 a Curții Supreme de Justiție

de constatare a nulității recursului.

Urmare deciziei nr. 85 din 25

noiembrie 1997 a Curții de Apel Timișoara, Tribunalul Arad a rejudecat fondul

cauzei și a pronunțat sentința civilă nr. 15 din 26 ianuarie 2000 prin

respingerea acțiunii ca nefondată.

Soluția confirmată de decizia nr. 56

din 12 iulie 2000 a Curții de Apel Timișoara a fost desființată de decizia nr.

1042 din 14 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție care a casat cele două

hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad având în vedere

dispozițiile art. 23 alin. (1) din Constituție și Decizia Curții

Constituționale nr. 138 din 12 octombrie 1998 care a statuat răspunderea

statului în toate cazurile de achitare.

Tribunalul Arad, rejudecând cauza în

fond după casare prin sentința civilă nr. 300 din 12 noiembrie 2001 a admis

acțiunea și a obligat pârâtul la plata sumei de 200.000.000 lei despăgubiri

materiale și 400.000.000 lei despăgubiri morale.

Curtea de Apel Timișoara prin

decizia nr. 69 din 29 aprilie 2002 a respins ca nefondate apelurile declarate

de pârâți.

Curtea Supremă de Justiție prin

decizia nr. 710 din 25 februarie 2003 a respins recursurile pârâților ca

nefondate.

Cât privește recursul reclamantului

s-a considerat că acesta este nefondat analizându-se detaliat toate criticile

invocate și care s-au referit la dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9, 10

și 11 C. proc. civ.

Astfel s-a reținut în raport de:

- pct. 5 - că nu s-a semnalat nici o

încălcare a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prev. de

art. 105, alin. (2) C. proc. civ.;

- pct. 6 - că nu s-a acordat ce nu

s-a cerut;

- pct. 7, 8 și 9 - că instanțele au

arătat detaliat și clar motivele pentru care au pronunțat soluțiile respective

și că actul juridic dedus judecății a fost legal și temeinic interpretat și în

raport de acesta s-a făcut o corectă aplicare a legii;

- pct. 10 - că Buletinul statistic

nu reprezintă o dovadă în sensul prevederilor art. 172-218 C. proc. civ. și acesta

nu era legat de stabilirea cuantumului despăgubirilor ci numai de actualizarea

acestora;

- pct. 11 - că acest motiv a fost

abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

Instanța de recurs a mai reținut că

în mod temeinic s-au stabilit daunele materiale și morale care au fost acordate

reclamantului în soluționarea cererii sale în raport de probele administrate în

cauză. S-a mai reținut că suma totală acordată este suficientă pentru

acoperirea prejudiciului suferit de reclamant și s-a observat că instanța de

apel a reținut în mod expres că în raport de dispozițiile art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ., creanța se indexează la zi, în faza executării silite.

Contestația în anulare formulată de

reclamant împotriva soluției de respingere a recursului se întemeiază în drept

pe dispozițiile art. 317-322 C. proc. civ. și în fapt pe împrejurarea că

dintr-o eroare materială sumele acordate nu au fost actualizate prin nici o

metodă de reactualizare.

Se constată că acest motiv a fost

invocat atât în apel cât și în recurs și instanțele nu l-au primit, respingerea

fiind amplu motivată atât în apel cât și în recurs.

Ca urmare se observă că în cauză nu

este vorba de o greșeală materială la care instanța să fi ajuns prin omiterea

analizării vreunui motiv de recurs. Din contră, o parte importantă a

considerentelor respingerii recursului este dedicată acestui aspect,

actualizarea sumelor pretinse.

Pe cale de consecință, pentru

considerentele arătate se va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare

formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 710/2003 a Curții Supreme de

Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată

de C.G. împotriva deciziei civile nr. 710 din 25 februarie 2003 a Curții

Supreme de Justiție, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2004.