ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1541/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de petenții S.B.și S.A.împotriva deciziei nr.51 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara – secția civilă. La apelul nominal au lipsit petenții și intimata Primăria Orașului Lipova. Procedura completă. Petenții au solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.1 pct.2 C.proc. civ. C U R T E A Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10.X.2001, reclamantul S.B.a formulat o plângere împotriva dispoziției nr.98/8.08.2001 a Primăriei Orașului Lipova prin care i s-a respins cererea de restituire a imobilului înscris în C.F. la nr.881 Radna top.448-449/b, 448-449/a și 455-456/a.

În motivarea acțiunii a arătat că a devenit proprietar asupra imobilului situat în Lipova, Calea Victoriei nr.322 județul Arad prin contractul de vânzare-cumpărare nr.8/4.01.1968. Imobilul, compus din teren de 3477 m.p. și o construcție – casă de locuit și anexe gospodărești, a fost trecut în proprietatea statului prin decizia nr.799/1980 a Consiliului Popular al județului Arad. Cererea de revendicare a imobilului în temeiul Legii 112/1995 i-a fost respinsă, el devenind între timp cetățean german. După apariția Legii 10/2001 i s-a respins cererea invocându-se faptul că imobilul a fost vândut ca efect al Legii 112/1995 lui B.M.F.. Tribunalul Arad prin sentința nr.41/30.01.2002 i-a respins plângerea reținând că imobilul a trecut în proprietatea statului în 1980, urmare faptului că proprietarul se stabilise în Germania.

Cererea de revendicare din 1997, prin intermediul fratelui său, cetățean român i-a fost respinsă ca fiind, făcută de o persoană fără calitate procesuală activă. Cererea sa de revendicare s-a respins pentru că între timp imobilul a fost vândut chiriașului B.M.F., conform art.14 din Legea 112/1995. S-a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a art.46 al.1 din Legea 10/2001, actul de înstrăinare fiind valabil încheiat cu respectarea reglementării în vigoare la data înstrăinării (1997). Primăria i-a făcut o ofertă de despăgubire dar petentul a insistat în restituirea în natură. Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.51 din 9.04.2002 a respins ca neîntemeiat apelul petentului reținând că la data când s-a formulat cererea de restituire, statul nu mai era proprietar, deoarece vânduse încă din 1997 imobilul către vechiul chiriaș, iar reclamantul nu a înțeles să uzeze de posibilitatea ce i-o oferea art.46 al.1-5 din Legea 10/2001.

Petiționarul a atacat cu recurs decizia invocând disp.art.304 pct.9 C.proc.civ. în sensul că imobilul a trecut în mod abuziv în proprietatea statului cu încălcarea Constituției din 1965 și art.480, 481 c.civ. și art.1 Protocolul adițional la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului. S-a mai arătat că dispoziția administrativă nu le-a fost comunicată și vânzarea imobilului către chiriaș s-a făcut cu încălcarea Legii 112/1995, ambele părți contractante fiind de rea-credință. Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente. Instanțele au stabilit corect situația de fapt și de drept a imobilului revendicat. Imobilul, dobândit de reclamant în 1974 prin cumpărare a fost trecut în proprietatea statului în 1980. Reclamantului care a formulat în 1995 o primă cerere de revendicare i s-a respins în mod corect cererea deoarece solicitarea a fost făcută la acel moment de fratele său, neproprietar.

O nouă solicitare, în 2001, făcută Primăriei în temeiul Legii 19/2001 i-a fost de asemenea respinsă față de împrejurarea că imobilul se vându-se chiriașului ce locuia în acesta. Acțiunea în revendicare este paralizată de buna credință a dobânditorului. Cum buna-credință se prezumă până la proba contrară, probă ce nu a fost făcută de reclamant, s-a constatat că transmiterea proprietății către foștii chiriași s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995 și ca urmare corect a fost respinsă plângerea reclamantului împotriva Dispoziției 98/9 august 2001, a Primăriei Lipova prin care s-a respins cererea de restituire în natură pe motivul indicat de art.18 lit.d din Legea 10/2001. Primăria s-a conformat dispozițiilor Legii 10/2001 făcându-i cunoscut petiționarului că poate solicita despăgubiri bănești (adresă fila 10 din dosar fond).

Petiționarul a înțeles să se judece numai cu Primăria pentru restituirea în natură, poziția acestuia fiind consemnată în încheierea din 31.10.2001 pronunțată în dosarul nr.4932/2001 al Tribunalului Arad. Instanțele au analizat înstrăinarea făcută prin contractul nr.59/1997 către Blaj Maria și au constatat că aceasta a respectat dispozițiile legale, vânzarea făcându-se după epuizarea termenului prevăzut de Legea 112/1995 pentru înstrăinarea către chiriașii locatari ai imobilului, care până în 1997 nu a fost revendicat de fostul proprietar, și care nu a făcut nici o dovadă că ar fi notificat pe chiriaș despre intenția sa de revendicare. Revendicarea, la 10.X.2001 se analizează în raport de situația existentă la acel moment.

Or în 2001 proprietarul imobilului revendicat este Blaj Maria încă din 1997 și care și-a intabulat dreptul de proprietate în CF 881 Radna sub nr.263 din 22.02.1999. Pentru aceste considerente constatându-se că nu se întrunesc dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ. recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de petenții S.B.și S.A.împotriva deciziei nr.51 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara – secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.