ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1578/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

30 ianuarie 2002, reclamanta A.A. a chemat în judecată Direcția Generală de

Muncă și Solidaritate Socială Botoșani, solicitând anularea deciziilor nr. 0002

din 20 decembrie 2001 și nr. 0408 din 16 noiembrie 2001 și recunoașterea calității

de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și

completarea Decretului-lege nr. 118/1990.

În motivarea cererii, reclamanta a

invederat că a fost evacuată din comuna natală, localitatea Horbova, fosta

U.R.S.S., în două rânduri, inițial din anul 1940, până în luna iunie 1941 și

ulterior, din august 1944, stabilindu-se în România.

Prin sentința nr. 116 din 11

septembrie 2002, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta nu poate beneficia de drepturile acordate

persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice sau politice, întrucât

nu a făcut dovada cu înscrisuri, că s-ar fi aflat în vreuna din situațiile

enumerate limitativ de Decretul-lege nr. 118/1990, astfel cum a fost modificat

prin O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și prin O.G. nr.

242/2000 ,aprobată prin Legea nr. 367/2001.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta A.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că

fiind refugiată din ținutul Herția din fosta U.R.S.S., beneficiază de

prevederile Legii nr. 189/2000, astfel cum s-a precizat prin H.G. nr. 127/2002,

privind aprobarea normelor pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, potrivit cărei

hotărâri, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege

și persoană care a fost expulzată, s-a refugiat ori a făcut obiectul unui

schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral.

Prin întâmpinare, pârâta Direcția

Generală de Muncă și Solidaritate Socială Botoșani a invocat necompetența

materială a instanței, în raport cu prevederile art. 11 alin. (4) din

Decretul-lege nr. 189/2000, republicat și ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ.

Pe fondul pricinii, pârâta a arătat

că prima instanță a reținut în mod justificat că reclamanta nu poate beneficia

de dispozițiile Decretului-lege nr. 118/1990, întrucât nu îndeplinește condiția

ca evacuarea să se fi efectuat din motive politice.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune admiterea acțiunii.

Din cuprinsul cererilor adresate de

reclamantă, pârâtei și instanței, reiese că ceea ce s-a solicitat a fost

stabilirea drepturilor ca persoană persecutată din motive etnice, în urma

refugiului din fosta U.R.S.S., prevăzute inițial prin O.G. nr. 105/1999, pentru

modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, aprobată ulterior prin

Legea nr. 189/2000, în urma căreia ordonanța a devenit un act normativ de sine

stătător, cu o titulatură distinctă de cea a decretului adoptat în anul 1990.

În aceste împrejurări, instanța

competentă este cea prevăzută de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000,

respectiv curtea de apel. De altfel, în cauză a fost sesizat inițial Tribunalul

Botoșani, a cărui sentință nr. 232/2002, a fost casată pentru necompetență

materială, de Curtea de Apel Suceava.

Pe fondul cauzei, acțiunea este

întemeiată, reclamanta dovedind cu înscrisurile depuse la dosar că se

încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în forma

explicată prin H.G. nr. 127/2002, privind aprobarea normelor pentru aplicarea

O.G. nr. 105/1999 și modificată prin Legea nr. 849/2002 (M. Of. nr.

808/07.11.2002.)

Potrivit acestor dispoziții,

beneficiază de drepturile acordate persoanelor persecutate din motive etnice,

„cel care a fost refugiat, expulzat sau strămutat în altă localitate”.

În raport cu cele expuse, Curtea va

casa sentința și va admite acțiunea, în sensul anulării actelor administrative

contestate și al obligării pârâtei, de a emite o nouă decizie, prin care să

recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru

perioada 25 martie 1944 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

î

Admite recursul declarat de A.A.,

împotriva sentinței civile nr. 116 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel

Suceav, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

admite acțiunea formulată de A.Aa.

Anulează decizia nr. 0407 din 16

noiembrie 2001 și decizia nr. 0002 din 20 decembrie 2001, emise de Direcția de

Muncă și Solidaritate Socială Botoșani și obligă pârâta să emită o nouă

decizie, prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii

nr. 189/2000, pentru perioada 25 martie 1944 – 6 martie 1945, cu începere de la

1 decembrie 2001.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 aprilie 2003.