ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1578/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 ianuarie 2002, reclamanta A.A. a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Botoșani, solicitând anularea deciziilor nr. 0002 din 20 decembrie 2001 și nr. 0408 din 16 noiembrie 2001 și recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990. În motivarea cererii, reclamanta a invederat că a fost evacuată din comuna natală, localitatea Horbova, fosta U.R.S.S., în două rânduri, inițial din anul 1940, până în luna iunie 1941 și ulterior, din august 1944, stabilindu-se în România.

Prin sentința nr. 116 din 11 septembrie 2002, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu poate beneficia de drepturile acordate persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice sau politice, întrucât nu a făcut dovada cu înscrisuri, că s-ar fi aflat în vreuna din situațiile enumerate limitativ de Decretul-lege nr. 118/1990, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și prin O.G. nr. 242/2000 ,aprobată prin Legea nr. 367/2001. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că fiind refugiată din ținutul Herția din fosta U.R.S.S., beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, astfel cum s-a precizat prin H.G. nr. 127/2002, privind aprobarea normelor pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, potrivit cărei hotărâri, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege și persoană care a fost expulzată, s-a refugiat ori a făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral. Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Botoșani a invocat necompetența materială a instanței, în raport cu prevederile art. 11 alin. (4) din Decretul-lege nr. 189/2000, republicat și ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ. Pe fondul pricinii, pârâta a arătat că prima instanță a reținut în mod justificat că reclamanta nu poate beneficia de dispozițiile Decretului-lege nr. 118/1990, întrucât nu îndeplinește condiția ca evacuarea să se fi efectuat din motive politice. Examinând cauza în raport cu motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune admiterea acțiunii. Din cuprinsul cererilor adresate de reclamantă, pârâtei și instanței, reiese că ceea ce s-a solicitat a fost stabilirea drepturilor ca persoană persecutată din motive etnice, în urma refugiului din fosta U.R.S.S., prevăzute inițial prin O.G.

nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, aprobată ulterior prin Legea nr. 189/2000, în urma căreia ordonanța a devenit un act normativ de sine stătător, cu o titulatură distinctă de cea a decretului adoptat în anul 1990. În aceste împrejurări, instanța competentă este cea prevăzută de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, respectiv curtea de apel. De altfel, în cauză a fost sesizat inițial Tribunalul Botoșani, a cărui sentință nr. 232/2002, a fost casată pentru necompetență materială, de Curtea de Apel Suceava. Pe fondul cauzei, acțiunea este întemeiată, reclamanta dovedind cu înscrisurile depuse la dosar că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în forma explicată prin H.G.

nr. 127/2002, privind aprobarea normelor pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 și modificată prin Legea nr. 849/2002 (M. Of. nr. 808/07.11.2002.) Potrivit acestor dispoziții, beneficiază de drepturile acordate persoanelor persecutate din motive etnice, „cel care a fost refugiat, expulzat sau strămutat în altă localitate”. În raport cu cele expuse, Curtea va casa sentința și va admite acțiunea, în sensul anulării actelor administrative contestate și al obligării pârâtei, de a emite o nouă decizie, prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 25 martie 1944 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E î Admite recursul declarat de A.A., împotriva sentinței civile nr. 116 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceav, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, admite acțiunea formulată de A.Aa. Anulează decizia nr. 0407 din 16 noiembrie 2001 și decizia nr. 0002 din 20 decembrie 2001, emise de Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Botoșani și obligă pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 25 martie 1944 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2001. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.